Ouă „picurate”, ouă „închistrite”, ca-n Putna lui Ştefan cel Mare

Cărarea rătăcită... I se mai spune în Bucovina şi “cărarea ciobanului”, aşa cum prin unele părţi de ţară se numeşte “cărarea stelelor”. O spirală răsucită, asemeni spiralei ADN-ului, ori Căii Lactee (galaxia, ea însăşi o “cărare în stele”). O întâlneşti pe altiţa cămeşii, pe păretare şi... pe oul de Paşti. 
Aşa cum la Putna, acasă la “închistritoarele de ouă”, se “scrie” de sute de ani cu chişiţă pe coaja albă, în roşu, negru şi brun. „Modelul brâului de la catrinţă şi-al scoarţelor, modelul de altiţă costişită (pe-o parte, adică), brâul popii (zis şi “al diaconului”), modelul năframei, crucea paştii cu spic de grâu, prosopul “răciucit” cu spic de grâu... Toate cu ornamente florale ori geometrice”.
Se mai pictează şi chipul Mântuitorului, ori al Maicii Domnului, ori al Sfintei Mănăstiri Putna şi-al ctitorului său. Şi, tot mai rar, se face “oul mohorât”, un roşu închis, specific Putnei. Căci fiecare sat, chiar fiecare casă, are modelele şi culorile ei, şi atunci când e vorba de oul minunat împodobit, aşa cum ştii un bărbat din ce familie este numai privind desenul motivelor de la brâul cu care e încins.
Mai nou, se fac modele cu ceara picurată, în relief, iar ornamentalul devine uneori mai important decât simbolul desenului de pe ou. E un fel de întrecere aici, între meşteriţe, care are modele mai frumoase şi chişiţă să deseneze mai subţire (se zice că, în alt sat, nişte femei şi-au făcut chişiţă de aur, “că scrie mai minunat”...).
Marcela Mănăsoi este dintre femeile acelea care şi-au făcut şi-o pasiune, şi-o profesie din asta. O întâlneşti de multe ori la festivaluri şi concursuri. Mii de ouă închistrite într-un an. Câte zeci de mii într-o viaţă? Dar câte sute de mii închistresc generaţiile de femei putnene, care-şi transmit modelele şi taina impodobirii ouălor din mama în fiică? Aşa cum Maria Fodor, din Putna, a învăţat-o pe fiica-sa, Cătălina, aşa cum amândouă le-au învăţat pe cele mici, codanele, urmărind desenul din caietul cel vechi al bătrânei Coca lui Moc, stăpâna de dinainte a casei şi a meşteşugului.
“Avem modelul scris pe caiet încă de la bunica, dar el este doar baza pe care imaginăm motive noi”, ne spune mama-mare, arătându-le fetelor semnificaţia motivelor desenate. În casa lor ouăle se “picură” cu ceară colorată, aşa cum a picurat sângele Domnului pe ouăle din coş.
Azi e Joia Mare, şi la toată casa putneană încep a se roşi şi ouăle pentru masa de Paşti... căci cele picurate, artă pe coajă subţire de vis, nu-s „de ciocnit”! Doar oul „roşu mohorât”, din vechime, se ciocneşte, rostind: Hristos a Înviat!