x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Pacifica - O alta tacere

Pacifica - O alta tacere

de Pompiliu Kostas Radulescu    |    29 Mar 2006   •   00:00
Pacifica - O alta tacere

"Un strop de apa nefiarta in orice mancare inevitabil o strica". Replica asta ma urmarise un timp. Nu stiu de ce... Si nici nu mai stiam la ce se referea exact metafora lui Leo Iorga. Dar fusese o metafora...?

RETETA DE VEDETA
"Un strop de apa nefiarta in orice mancare inevitabil o strica". Replica asta ma urmarise un timp. Nu stiu de ce... Si nici nu mai stiam la ce se referea exact metafora lui Leo Iorga. Dar fusese o metafora...?

Ne intalnisem mai deunazi cu niscai treburi. Spre seara zaboviseram la un pahar de vorba in bucatarioara aranjata. Era destul de tarziu, iar doamna casei inca intarzia pe la ale serviciului. Citiseram din Ion Manzala si Tarnea, apoi ascultaseram ultimul lor album si-acum povesteam verzi si-uscate. Intr-o doara, il intrebasem daca gateste. Cred ca mi-a spus ca da, dar se facuse destul de tarziu si eram suficient de obosit ca sa ma gandesc deja la drumul spre casa. Ce n-am uitat insa a fost invitatia la masa intr-una din zilele urmatoare. "Si o surpriza", adaugase, petrecandu-ma spre iesire.

MIEZ DE ARDEAL. Cred ca n-am fost niciodata un bun musafir. Nu m-am priceput, orice-ar fi, sa aduc darul potrivit in amieze tarzii, in prag de cina. N-am sa va spun, asadar, cu ce-am venit, ca sa nu ma fac de ras. Poate am ajuns doar cu mainile in buzunare, dar asta n-o s-o aflati niciodata!

Si nu mica mi-a fost surpriza sa aflu, inghesuiti in bucatarie, prin hohote de ras si troncanit de oale, patru ardeleni in toata firea, incinsi cu sorturi mai ceva ca bucatarii de la Ritz, gesticuland care cu o lingura, care cu un castron, plicul de mirodenii drept scut, dezbatand pe larg sau pe scurt, in general sau in civil meniul zilei. Ma trag de o parte, impartial ca tot romanul, ca intreaga trupa "Pacifica" se afla in plin razboi! Gastronomic! "Parinetele" Lake Mihailescu sustine bucataria de post si-si face loc pe aragaz pentru asaltul vegetal. Factiunea carnivora se opune si trece la treaba pe masa gata pregatita. Eu risc sa intru in linia focului. Ma retrag spre usa de la camara. Caut un ajutor. Dar ia-l de unde nu-i! Ca ce spun eu "intreaga trupa «Pacifica»"? Vlady Cnejevici inca n-a ajuns. Ma decid sa intru in camara si sa astept acolo pana vine banateanul sa aplaneze conflictul. Mi-e foame, dar nici asa!

Vlady Cnejevici, abandonat de colegii muncii din studio. "Bine ca gatesc baietii. Mai stau un pic pe-aici, sa stiu ca termina si ma duc direct la masa!"

MOMENTUL ADEVARULUI. "Pe Vlady l-am lasat la studio!", imi spulbera dintr-o data sperantele Leo Iorga. Si-mi zambeste. M-am mai linistit un pic. Iau timid loc. Ma uit nedumerit cand la el, cum sta alaturi de Cristi, fratele dumisale, si de chitaristul Teo Boar, cand la basistul Lake Mihailescu. "Am vrut sa facem supa de mazare", imi smulge Leo mirarea din radacini. "Da’ n-a fost de acord Lake! Vrea supa de fructe!". Devin interesat si dau sa-mi bag nasul in oala ce bolboroseste pe foc. Parintele zambeste triumfator. Dar Leo nu-mi da pace. "Lasa-l pe el, si-asculta cu mazarea!", zice imperativ.

Sectia ritmica functioneaza bine si in bucatarie. "Nu mai radeti atat, ca tot ce gatesc eu o sa mancati!", spune Lake Mihailescu. Cristi Iorga tot rade.

LEO SI VREJUL DE MAZARE. "Iei mazare si carote congelate. Stii, morcoveii aia mici! Rantalesti, adica prajesti carotele pana prind crusta, stingi cu apa, pui sare, o ceapa crestata si fierbi bine. Cand s-au inmuiat mocovii, pui mazare fara zgarcenie si patrunjel verde. Faci apoi galuste de faina, cam ca cele din gris, adica la opt linguri cu faina pui doua oua batute cu o lingurita cu ulei. Asta-i tot. Simplu. Dar daca Lake vrea fructe...". Ma trag mai spre aragaz. Miroase bine. Leo, vigilent comme d’habitude, ma gineste. "Auzi! Ia vezi mai bine ce face Vlady la studio!". Ma supun (de foame!). Dar asta e o alta poveste.

Spre seara, cum am fost cu totii bine invatati de mai batranii nostri, la masa nu vorbim. O alta tacere...

"Cand eram copii, eu si Leo ne jucam de-a bucatarii. Fiecare statea intr-un capat al mesei si «gatea». Amestecam la intamplare tot felul de chestii si faceam concurs care rezista mai mult la ce-i gatea celalalt. Mustar cu dulceata si oua crude cu boia, muraturi cu miere..." - Cristi Iorga, tobe

"Vlady a zis ca s-a lasat complet de mancat. Asa a zis si noi l-am luat in serios si l-am lasat la studio. Asa ca, sa nu mai intrebe nimeni de ce nu e cu noi in bucatarie!" - Teo Boar, chitara

"Nu-mi fac eu probleme cu ce gatesc baietii. Sunt toti foarte buni in bucatarie. Iar daca nu-mi place, o sa zic ca Aradul e-n Banat, ca Poli e mai tare ca UTA si gata!" - Vlady Cnejevici, claviaturi

PACIFICA(TORII)
Trupa s-a infiintat in ’81, iar in ’90 am fost prima trupa sustinuta de sponsori. Am acompaniat o multime de solisti, pana si pe Banica. A fost o buna scoala. Albumul "O alta tacere" e doar iesirea pe piata in formula actuala, o data cu revenirea lui Leo in trupa. Sunt multe "profiluri" de piese. Incercam asa si sa vedem care directie va placea cel mai mult. E un rock aristocrat, cum zicea cineva.

GYÜMÖLCS LEVES - SUPA DE FRUCTE
Pentru ca dintr-un motiv sau altul ne-am hotarat sa tinem post, macar sa-l facem dulce. Pe ungureste! Asa ca pui putin ulei, o lingura cu faina pe care o tii pe foc pana se mistuie o leaca, apoi pui doi litri de apa, putina sare, o lingura cu zahar, scortisoara si cuisoare. Tai doua-trei mere medii in cubulete. Cand fierbe apa le azvarli in clocoteala. Cand s-au inmuiat, pui doi pumni de visine fara samburi. Mananc-o rece!

SFAT

Dupa ce papi, zi "saru’ mana" pentru masa! Cristi Iorga a stat juma’ de ora la telefon ca sa-ti zica tie acum reteta! Si Lake ti-o gateste!
×