Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Defect profesional. Aşa aş numi faptul că, indiferent ce carte aş citi, sunt atrasă în mod deosebit şi îmi rămân în memorie pasajele despre mâncare. Nu că aş fi o gurmandă! Iată de pildă ce citeam zilele trecute în cartea lui Mihail Bulgakov, „Maestrul şi Margareta” (da, ştiu, citesc cam târziu cartea asta!): „Cega în caserile de argint, cegă bucăţi, rânduri, alternate cu cozi de raci şi caviar proaspăt”. Nu pot să mă abţin să nu mă întreb cum or fi? Dar ce ziceţi de „ouă la pahar cu piure de ciuperci” sau „fileuri de sturz”, nu v-ar plăcea? Dar trufe? Sau „o prepeliţă preparată după o reţetă genoveză”? Toate acompaniate de jazz şi de un serviciu ireproşabil. Personajul Foka îşi aminteşte şi de supa printanière pe care o savura pe terasă, la umbra viţei-de-vie. Ca să nu mai spun de „becaţinele, sitarii şi becaţele de pădure, când e sezonul lor, de prepeliţe, de găinuşele de baltă” de care Foka îşi aminteşte cu atâta poftă. Printre acele rânduri aminteşte şi de apa minerală Narzan (cu siguranţă, o apă rusească), care „ţi se prelinge înspumată pe gâtlej”. După asemenea descrieri mi s-a făcut foame şi sete instantaneu!
