Pe vârfuri de Crăciun

În revista noastră caloriile şi aromele “se întrec” din toate puterile să ne demonstreze ce pot. Mai demult v-am vorbit despre echilibru. Ce greu este să-l găseşti şi să-l păstrezi! Această stare este de fapt… perfecţiunea. Întocmai ca şi în balet. Cu cât te menţii pe poante mai mult şi o faci cu graţie, cu atât este mai bine. De ce pomenesc de balet? Pentru că astăzi, la “Reţeta de vedetă”, avem o invitată specială. Aşa, ca în ajun de sărbătoare. Are o siluetă şi o flexibilitate de invidiat, doi ochi albaştri minunaţi şi este un om numai bun de pus pe rană.

Adela “Gazela”

Ea este Crăciun sau “Gazela”… după cum a alintat-o o fetiţă care, la un spectacol, a vrut un autograf de la ea. Crăciun. Adela Crăciun.

Anul acesta “Moşul” are treabă multă. Se ocupă cu nişte fundaţii la care este principal organizator, drept pentru care ne-a sugerat să îi luăm un interviu uneia dintre tizele lui. “Ia-o pe Adela la interviu, este o balerină născută în Sibiu. Dansează foarte frumos şi este printre tinerii de care lumea ar trebui să audă tare şi răspicat”, mi-a spus Moş Crăciun. Văzând-o deja în spectacole, l-am ascultat, cuminte cum sunt (doar vreau şi eu să primesc cadouri anul acesta!), şi am sunat-o. Ne-am întâlnit la o cafea şi am vorbit o mulţime. Am povestit despre copilărie, repetiţii, muncă, diete. Care diete – surpriză! – nu există!

Interviul cu Adela a început rapid, în timp ce ne îndreptam paşii dinspre Opera Română spre cafenea, şi prima întrebare care mi-a trecut prin minte a fost cum de este atât de slabă? “Sunt sigură că un om normal, în sensul că nu face balet (râde), mi-ar spune: «Mai mănâncă şi tu ceva». Mi s-a întâmplat de multe ori. Însă la acest capitol poate vă dezamăgesc, pentru că nu ţin nici o cură de slăbire, nici nu cunosc vreuna, mănânc de toate şi sunt foarte pofticioasă. Ador, printre altele, plăcinta cu mere, pe care, bineînţeles, o face mama!”

Cei care au văzut-o dansând se pot considera norocoşi. Aşa ne-am simţit eu şi grupul meu de prieteni la sfârşitul spectacolului “Lacul Lebedelor”, în noua viziune artistică semnată Gheorghe Iancu. El a reuşit în artă ceea ce în politică încă nu s-a întâmplat nici după 20 de ani, şi anume: schimbarea în bine. Atunci Adela, împreună cu partenerul ei de scenă, Alin Gheorghiu, a ridicat sala în picioare. Sala a aplaudat-o minute întregi pentru rolul Reginei-mamă.

Marea dragoste

…este însă Giselle. “De mică mi-am dorit să interpretez rolul Gisellei, iar visul mi s-a îndeplinit pe jumătate, pentru că am reuşit să-l dansez pe scena Operei din Braşov, însă la Bucureşti n-am avut ocazia. Deşi, cine ştie, poate pe viitor…! (Poate o aude… Moş Crăciun – n.r.) Un alt rol foarte drag mie este Nikia din baletul «Baiadera», însă trebuie să recunosc: cel mai bine mă simt în balete neoclasice.”

Una dintre colaborările din afara Operei Române de care Adela îşi aminteşte cu plăcere este cea cu Răzvan Mazilu, la Teatrul Odeon, în spectacolul “Portretul lui Dorian Grey” de Oscar Wilde, spectacol în regia lui Dragoş Galgoţiu (coregrafia Răzvan Mazilu).

Am întrebat-o dacă nu-i este greu să facă, zilnic, ore întregi de repetiţii, de luptă cu propriul corp, doar pentru un moment de spectacol când lumea trebuie să-i observe atât graţia, cât şi performanţa fizică. “Nimic nu e uşor în balet, dar dacă reuşeşte să te prindă în mreje atunci nu te mai deranjează nici faptul că în fiecare zi o iei de la capăt cu antrenamentul, nici lupta pe care o duci tu cu corpul tău – să înveţi, să-l educi, la propriu –, nici rănile făcute de poante, nici repetiţiile care nu-ţi ies întotdeauna aşa cum ţi-ai dori... Atunci aş spune că cel mai greu e să pară uşor tot ceea ce necesită un mare efort.”

De balet o leagă pe Adela şi amintiri frumoase, şi amintiri mai puţin plăcute. Ca în viaţă… Cu arta dansului s-a “întâlnit” prima dată la o preselecţie unde a fost dusă de mama ei. Atunci a întâlnit-o pe prima ei profesoară, Iby Cristea. Momentul avea să prefigureze ulterioarele colaborări cu Cristian Crăciun, Simona Somăcescu, Corina Dumitrescu, Loredana Salaoru şi aş încheia cu coregrafi ca Ion Tugearu, Gigi Căciuleanu, Mihai Babuşka, Răzvan Mazilu, Florin Fieroiu şi, nu în ultimul rând, George Iancu.

Dorinţe

Fiind o fire veselă, regretele Adelei sunt puţine când vine vorba despre ce-i place cel mai mult să facă: dansul. “Când ştiu că aş fi putut să fac mai mult sau când nu avem sala plină la spectacole ori nu suntem mai bine mediatizaţi mă întristez. Totuşi, parcă nu mai rămâne în mine nici un strop de «înnegurare» atunci când sunt pe scenă şi fiecare por din mine încearcă să transmită prin dans mesajul meu către public…”

Budincă de griş cu mere “pe gustul Adelei”

Ingrediente: 1,5 l lapte, 12 linguri de griş, 5 linguri de zahăr tos, un pliculeţ zahăr vanilat, 4 ouă, un kg mere, 4 linguri zahăr, 150 g unt, scorţişoară.

Preparare: Se curăţă merele, se taie sferturi şi se aşază într-o cratiţă de aproximativ 4 l tapetată cu 150 g unt, se presară zahărul şi scorţişoara pe deasupra şi se dau la cuptor aproximativ 30 de minute, până se rumenesc. Între timp se face un griş cu lapte cu o textură consistentă din cantităţile mai sus-menţionate. Se lasă să se răcorească, apoi se adaugă pe rând cele 4 gălbenuşuri, după care se toarnă albuşurile bătute spumă. Când merele s-au rumenit, se adaugă deasupra grişul şi se dă din nou la cuptor, pentru aproximativ 30-40 de minute, până când budinca va căpăta o culoare aurie. Se lasă se se răcească şi se răstoarnă pe platou.

Invitaţie

Sunt convinsă că unii dintre voi o ştiţi deja pe Adela şi o îndrăgiţi datorită felului în care ea dansează sau a felului ei de-a fi. Unii poate sunt curioşi să o descopere… Cu toţii vor avea ocazia să o vadă dansând pe talentata balerină de Revelion! “De Crăciun merg la Sibiu, unde stau cu familia mea, iar de Revelion, anul acesta muncesc, dansez cu Alin Gheorghiu, partenerul meu din «Lacul lebedelor», adagio-ul din Actul III dintre Deirfgeis şi Regina-mamă, ca invitaţi în cadrul spectacolului «Văduva Veselă». Vă aştept pe toţi cu mare drag să veniţi. Dacă, bineînţeles nu aveţi alte planuri!”

Pe Adela Crăciun am văzut-o în “Corsarul”, unde a interpretat rolul Gulnarei, în “Palladio” sau “La Piaţă”, unde a dansat în rolul Chivei. Aşteptăm roluri noi şi multe, pentru că, după cum ne-a spus, baletul este menirea ei şi ar lua-o oricând de la capăt către aceeaşi destinaţie şi cu aceeaşi dăruire.

“Cel mai mare sacrificiu l-am făcut când am plecat din Sibiu în Bucureşti, din mijlocul familiei şi-al prietenilor. Mi-a fost greu, pe urmă lucrurile au venit de la sine”