Plăcinte bistriţene

Rămîne una dintre frumoasele amintiri ale copilăriei: tava cu plăcinte aromitoare, abia scoasă din cuptor, cu ajutorul căreia mamele şi bunicile noastre reuşeau să adune întreaga familie în jurul mesei.

Rămîne una dintre frumoasele amintiri ale copilăriei: tava cu plăcinte aromitoare, abia scoasă din cuptor, cu ajutorul căreia mamele şi bunicile noastre reuşeau să adune întreaga familie în jurul mesei. Delicioase şi apreciate, ele pot satisface cele mai rafinate gusturi, putînd fi sărate, dulci sau acrişoare. Pufoasă sau crocantă, cu brînză, cu fructe sau cu multe alte umpluturi, servită ca atare sau alături de o cană de vin de ţară – cum ne îndeamnă George Coşbuc în “Nunta Zamfirei”: “Iar la ospăţ! Un rîu de vin! Mai un hotar tot a fost plin” – plăcinta rămîne pentru fiecare român un deliciu rustic. Şi nu există moment de bucurie, de preaplin sufletesc al neamului nostru, care să nu poată fi “asezonat” cu una dintre “copturile” desăvîrşite ale reţetarului strămoşesc.

Taina aluatului

Prima condiţie ca să reuşiţi să pregătiţi o plăcintă este calitatea aluatului în care va fi “îmbrăcată” umplutura, pe care o alegeţi după preferinţă. Taina aluatului dospit constă în frămîntarea lui foarte bine, iar după ce a fost umplut şi modelat trebuie lăsat la crescut, în tavă, cam o jumătate de oră. Înainte de a fi coapte, trebuie să ungem rapid plăcintele cu un ou bătut cu zahăr, ţinut la cald, pînă în acel moment.

Plăcintele cu aluat dospit diferă între ele şi ca formă. Iată cîteva exemple: aluatul se poate tăia în pătrate şi se rulează ca un plic, cu umplutura pusă în mijloc, iar plăcinta care iese din cuptor se numeşte “Poale-n brîu”. Dacă facem foaia de aluat rotundă, o tăiem radial în patru şi punem umplutura în mijloc, iar “petalele” opuse le rulăm şi le lipim astfel încît să se vadă umplutura. Plăcintele acestea sînt cunoscute sub numele de “Trandafiri”. Iar dacă le coacem cu partea lipită în jos, prin satele româneşti li se spune “Plăcinte leneşe”. Păşind prin părţile Bistriţei, ne-am dat seama că nu avem cum să uităm vreodată plăcintele, iar după ce am savurat cîteva feluri, vi le recomandăm şi dumneavoastră cu drag. Şi cum bistriţenii sînt firi calde şi împăciuitoare, vorba românului rămîne în picioare: “La plăcinte înainte...!”.

Prăjitură cu brînză dulce şi mere

Ingrediente: 4 ouă, 12 linguri de apă, 12 linguri de zahăr, 12 linguri de ulei, 18 linguri de făină, un vîrf de cuţit de sare, praf de copt, coajă rasă de lămîie; pentru umplutură: 700 g brînză proaspătă de vaci, un ou, două linguri de smîntînă, 7 linguri de zahăr, o lingură de unt sau ulei, 7 mere, vanilie, pudră de scorţişoară; pentru decor: zahăr pudră.
Preparare: Se bat albuşurule spumă, cu sare, adăugîndu-se apoi zahărul, lingură cu lingură şi continuînd baterea pînă ce se obţine o spumă tare. Se adaugă apoi gălbenuşurile, unul cîte unul. Se bate încet, încorporîndu-le pe rînd. Se adaugă, la fel, uleiul, iar după ce s-a omogenizat compoziţia se toarnă apa în fir subţire, integrînd-o şi pe ea. Făina se pune lingură cu lingură, amestecînd bine, să se desfacă toată în aluat. La sfîrşit se adaugă coaja rasă de lămîie (sau se poate folosi esenţă de lămîie, din comerţ). Aluatul final trebuie să aibă consistenţa unei smîntîni groase. Pentru umplutură se rad merele şi se călesc în unt împreună cu zahărul (se amestecă mereu, pentru ca acesta să nu se caramelizeze). După ce merele se răcesc, se adaugă în umplutură oul, smîntîna, brînza de vaci şi aromele. Din aluat se întind două foi. Una se pune în tavă, se aşază deasupra umplutura, se nivelează, apoi se adaugă cea de-a doua foaie. Se înţeapă din loc în loc cu furculiţa şi se dă la cuptor pentru trei sferturi de oră. Se porţionează şi se presară zahăr pudră.

Prăjitură cu mălai

Ingrediente: 400 g zahăr, 800 ml lapte, 400 g mălai, patru linguri de făină, două linguri de unt, 4 ouă, praf de copt, sare, ulei, zahăr pudră; facultativ: gem de prune.
Preparare: Se cern şi se amestecă împreună cele două tipuri de făină, punîndu-se într-un castron. Zahărul se topeşte în lapte şi se toarnă peste făină, se adaugă restul de ingrediente şi se amestecă bine timp de 10-15 minute. Se unge cu ulei o tavă mare de cuptor (cu pereţii mai înalţi) şi se tapetează cu făină. Se toarnă compoziţia şi se dă tava la cuptor pentru o jumătate de oră. După ce se scoate din cuptor, se lasă să se răcească în tavă şi abia apoi se taie în pătrate sau în romburi. Se poate servi presărată cu zahăr pudră (cine doreşte poate să pună deasupra şi un strat subţire de gem de prune).

Prăjitură cu prune

Ingrediente: 750 g prune dulci, 3 ouă, 230 g unt, 175 g zahăr, sare, 100 ml lapte dulce, 375 g făină, o jumătate de baton de vanilie (sau zahăr vanilinat), două linguri de zahăr pudră, două linguri de pesmet, o linguriţă de praf de copt.
Preparare: Mai întîi se spală prunele şi se usucă într-un prosop curat. Se fierbe laptele împreună cu batonul de vanilie, care apoi se scoate şi se lasă la răcit. (Dacă se foloseşte zahăr vanilinat sau esenţă de vanilie, acestea vor fi adăugate în laptele răcit.) Untul se freacă spumă împreună cu zahărul, adăugîndu-se apoi, treptat, gălbenuşurile. Cînd s-au încorporat bine, se toarnă laptele în fir subţire. Se adaugă 350 g făină (cernută în prealabil, ca să se aereze, şi amestecată cu praful de copt). Se bat albuşurile spumă, cu un praf de sare, şi se încorporează. Se desfac prunele în jumătăţi şi li se scot sîmburii. O tavă mare de cuptor (cu pereţii mai înalţi) se unge cu unt, se presară pesmet şi se toarnă în ea jumătate din cantitatea de aluat. Se aşază în tavă două treimi din fructe, apoi restul aluatului. Se cerne deasupra cantitatea de făină rămasă, aşezîndu-se şi restul de fructe, cu pieliţa în sus. Se stropeşte bine cu unt topit, se presară zahăr pudră şi se dă la cuptor pentru trei sferturi de oră. Se scoate, se lasă la răcit în tavă şi abia apoi se taie în pătrate. Înainte de servire se poate presăra zahăr pudră.

Dulceaţă de mere

Ingrediente: 2,5 kg mere dulci, 125 ml apă, scorţişoară (baton).
Preparare: Merele se spală, se curăţă de coajă şi de căsuţa cu seminţe şi se taie în patru sau în opt (în funcţie de cît sînt de mari). Se ia o cratiţă mare, i se ung pereţii cu ulei, apoi se aşază în ea feliile de mere şi se toarnă apa. Se aşază pe foc o tablă groasă (folosită de obicei cînd se prepară dulceţurile şi zacuştile), se pune pe ea cratiţa şi se lasă să fiarbă o jumătate de oră. Se adaugă zahărul şi se continuă fierberea încă o jumătate de ceas, luînd spuma cu o lingură cu găuri. Se taie batonul de scorţişoară în două, se pune în dulceaţa de mere şi se trage vasul de pe foc, aşteptînd 4-5 minute, să se mai răcească. Se toarnă apoi dulceaţa în borcane sterilizate, care se leagă la gură cu celofan sau li se pun capace noi. Se aşază borcanele între perne sau sub mai multe pături groase şi se lasă două zile, pînă se răcesc complet. Apoi se aşază în cămară, la rece.

Prăjitură cu marmeladă

Ingrediente: 220 g unt, 200 g zahăr, un ou, coajă rasă de lămîie, praf de copt, 500 g făină, 450 g marmeladă, 50 g nuci măcinate, 4 linguri de zahăr pudră.
Preparare: Se freacă untul cu zahărul, adăugîndu-se apoi oul (bătut aparte cu furculiţa) şi coaja rasă de lămîie. Se cerne făina şi se amestecă bine cu praful de copt (dacă s-au strîns granulele, se desfac înainte cu dosul lingurii) şi se încorporează, puţin cîte puţin în untul frecat. Pe măsură ce aluatul se îngroaşă, se frămîntă cu mîinile, iar cînd e gata se dă 20 de minute la rece. Se întinde o foaie din trei sferturi din cantitatea de aluat, se pune în tavă şi se aşază pestea ea marmelada, nivelînd-o cu lama unui cuţit. Se curăţă nucile, se alege miezul şi se sfărîmă cu un sucitor sau cu o sticlă. Se pun apoi peste marmeladă. Din restul aluatului se întinde o foaie care se presară cu făină, se rulează, apoi se taie cu cuţitul (ca atunci cînd tai varza pentru salată), astfel încît să rămînă bucăţi foarte mici, de forme neregulate. Se presară aceste “firimituri” de aluat peste marmeladă şi nuci. Se dă tava la cuptor timp de o oră. Se lasă să se răcească în tavă, se porţionează şi se presară zahăr pudră.