Povestea vinului

Probabil că adevărul cel mai des rostit despre viticultura chiliană este acela că podgoriile de pe coasta de vest a Americii de Sud nu au fost niciodată atinse de filoxeră. Adusă de spanioli în secolul al XVI-lea, viţa-de-vie s-a adaptat extraordinar în acest ţinut cu o diversitate climatică şi geografică de negăsit în altă parte a lumii, dacă ne gândim că "fâşia" de pământ pe care e cultivată e delimitată de deşertul Atacama la nord şi de pustiul de gheaţă patagonez la sud, de lanţul andin la est şi de deloc blândul Ocean Pacific la vest.

Anzii şi Pacificul "rulează" două mese uriaşe de aer rece, munţii oferind şi o extraordinară sursă pentru irigaţii pentru solul nisipos al podgoriilor, apa din râuri sau torente fiind dirijată printr-un sistem vechi de canale construit de... incaşi (care aveau aici întinsele culturi de cereale şi legume).

Produs vreme de secole, fără a avea însă notorietatea celui francez sau al celui italian, vinul chilian a intrat în atenţia Europei şi a lumii atunci când filoxera a atacat viţa-de-vie de pe vechiul continent. Nu doar că mai mult de un deceniu vinurile de pe masa europenilor au venit din Chile, dar "bătrânele" viţe ale Europei, "păstrate" în podgoriile chiliene timp de secole, au oferit o şansă enormă marilor ţări viticole ale lumii vechi.

Cultivate fără port-altoi (fenomen rar întâlnit în viticultura mondială), soiurile chiliene de struguri sunt dintre cele mai variate din lume. Avem aici toate soiurile mari "internaţionale" - de la Chardonnay şi Sauvignon Blanc la Merlot şi Gewurztraminer -, dar vom întâlni şi soiuri care, de-a lungul secolelor, au căpătat o amprentă puternic chiliană, precum Pais, care, fără a fi neapărat un "succes" pe piaţa mondială este foarte îndrăgit de localnici. Unul dintre cele mai cunoscute vinuri chiliene pe piaţa internaţională este Carménčre, care până nu demult fusese considerat o varietate de Merlot. S-a descoperit însă că este un soi de Bordeaux, dispărut în ţara de origine, dar care în Chile şi-a găsit un nou cămin.

Multe ar mai fi de spus despre vinul chilian... În această pagină mai e loc însă doar pentru un amănunt: pentru vinificaţia tradiţională, chilienii folosesc cuve din lemnul unui fag mereu tânăr, numit rauli, care împrumută vinului vigoarea lui veşnică.  

Caldillo de congrio (Supa de anghilă)
Ingrediente: o ceapă mare tăiată julien, 2 cartofi, un morcov tăiat rondele, o linguriţă de sare, un vârf de piper, două ceşti de vin alb, o anghilă colorată de 4 kilograme, jumătate de ardei gras, 3 roşii, două linguri de ulei, două linguri de ardei iute, 4 linguri de smântână, 4 căţei de usturoi, o foaie de dafin, pătrunjel, suc de lămâie, oregano.
Preparare: Se fierb în 2 litri de apă aripioarele, pielea şi capul anghilei. Se adaugă foi de dafin, pătrunjel şi doi căţei de usturoi pisaţi. Strecuraţi supa şi puneţi-o într-o oală. Adăugaţi ceapă, roşii, 2 căţei de usturoi şi ardei gras roşu tăiat cubuleţe şi sotat, două linguriţe de ardei iute şi două ceşti de vin alb. Fierbeţi supa cu cartofii şi morcovii. Cu 15 minute înainte de masă, adăugaţi bucăţile de anghilă. Apoi se adaugă smântână şi se serveşte caldă.

 

Odă vinului
Vin de culoarea zilei,
vin de culoarea nopţii,
vin cu picioare de purpură
ori sânge de topaz,
vinule,
fiu stelar
al pământului,
vinule, neted
ca o spadă de aur,
delicat
ca o catifea dezordonată,
vinule răsucit
şi suspendat,
amoros,
marin.
nicicând n-ai încăput într-un pahar,
într-un cântec, într-un bărbat...