“Prietenul nostru Radio”

“Prăjitura Radio”: Prăjitura aceasta a fost creată de un cofetar din Stockholm, pentru a marca jubileul primei transmisiuni TFF peste Ocean.

Anul 1901, decembrie, 12. Italianul Guglielmo Marconi, ajutat de fizicianul englez John Ambrose Fleming, emite de la Cornouailles (Anglia) semnale morse, care străbat Atlanticul şi sînt captate tocmai la Terra-Nova, în nordul Americii. Astfel se naşte radioul!

Anul 1951, decembrie, 12. Sverige Radio – postul naţional de radio al Regatului Suediei – transmite, “pe calea undelor”, o reţetă care avea să facă înconjurul glo­bului: “Prăjitura Radio”.

Prăjitura aceasta a fost creată de un cofetar din Stockholm, pentru a marca jubileul primei transmisiuni TFF peste Ocean. În numai cîteva săptămîni, gospodine din toate col­ţurile lumii au notat, conştiincios, toate ­detaliile acestei re­ţete, care respectă cîteva principii importante pentru o emisiune radio cu temă gastrono­mică: este simplă, uşor de re­ţinut, uşor de preparat. Iar aspectul prăjiturii – care, tăiată în secţiune, seamănă cu un vechi difuzor de radio, cu “faţa” din pînză groasă, în două culori – te face să o asociezi ime­diat cu numele ei şi înţelegi de ce, nici după o jumătate de secol, ea nu a fost “ştearsă” din caietele de reţete ale femeilor lumii.

Opt decenii

Incitată de povestea acestui preparat, am provocat-o la un dialog despre radio şi gastronomie pe Maria Ţoghină. În 2005, la 34 de ani, a devenit cel mai tînăr preşedinte al So­cie­tăţii Române de Radiodifuziune şi prima femeie care a fost numită în această funcţie.

“Prietenul nostru Radio” se pregăteşte să sărbăto­rească, la 1 noiembrie, opt decenii de la prima transmisiune în România. Decenii în care – aşa cum se scria într-unul dintre primele numere ale Revistei Radio, în anul 1941 – “un singur prieten nu ne-a părăsit, o singură tovărăşie nu ne-a trădat, un singur sprijin sufletesc nu ne-a lipsit: Radio... Radio ne-a legănat inima întristată cu bucuriile curate ale muzicii, Radio ne-a spus poveşti la gura sobei (...), Radio ne-a gonit gîndurile negre cu îndemnuri de bărbăţie, Radio ne-a descreţit frunţile cu o replică hazlie, Radio ne-a adus cuvinte de potolitoare încredere, Radio ne-a împărtăşit cele mai proaspete veşti din cele patru unghiuri ale lumii (...). Radio a fost de toate: distracţie, învăţătură, muzică, teatru, ultimele ştiri...”

Istoria vieţii cotidiane

Între misiunile Radioului, în România, s-au aflat şi ce­le cu privire la formarea conştiinţei, educarea spiritului ori pur şi simplu dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale publicului radioascultător. La microfonul Radio­difuziunii s-au perindat, de-a lungul timpului, perso­nalităţi remarcabile ale culturii naţionale, de la Iorga şi Rădu­lescu-Motru la Vianu sau Mircea Eliade.

Şi, “aşa cum istoria unei ţări se construieşte şi din ma­rile fapte ale geniilor ei, ca şi din micile întîmplări ale vieţii cotidiene, tot astfel istoria Radioului se coagulează din toate emisiunile, din toate ideile, din toate cuvintele care s-au rostit de-a lungul timpului, la microfon”. Purtătoare de cultură, gastronomia a fost prezentă şi ea în viaţa Radioului. Reţete, sfaturi practice, referiri la rolul femeii în familie şi în societate – le-am regăsit şi în Conferinţele Radio, dar şi în emisiuni care au fost dedicate bucătăriei româneşti sau în care arta culinară a... “condimentat” o temă cu mult mai generoasă.

Şi fiindcă veni vorba des­pre condimen­te, Maria Ţoghi­nă consideră că acestea ar putea fi su­biectul de debut al unei po­si­bi­le emisiuni gas­tro­nomice, într-o viitoare grilă de programe a Ra­dioului.

“Gastro­nomia este pur­tă­toare de cultură, iar o astfel de emi­siune trebuie să cap­teze, pro­punînd o alimentaţie să­nătoasă, dar în egală mă­sură sa­vuroasă. Aş în­cepe prin a pre­zenta condimen­tele, pentru că este păcat să ră­mînem într-un univers gustativ limitat, datorită unei educaţii tra­diţionale. Din păcate, noi nu avem o cultură la nivel naţional în ceea ce priveşte utilizarea condimentelor şi a plantelor aromatice. La noi se folosesc pătrunjelul, leuştea­nul, mărarul, piperul, boiaua... Şi nu aş începe cu cine ştie ce condimente exotice. Cred că ar fi o provocare pentru un realizator o emisiune de radio care să explice, de exemplu, ce sînt menta şi busuiocul – pe care noi, românii, tradiţional, le utilizăm în calitate de plante me­dicinale – şi cum pot ele da o altă savoare unor mîncăruri pe care pînă atunci le consi­derau banale”.

Pentru o alimentaţie sănătoasă

Consideră că este timpul ca şi Societatea Română de Radiodifuziune să se angajeze într-o “campanie pentru o alimentaţie sănătoasă a poporului român”. “Cred că, pînă la urmă, sănătatea unui popor este dată şi de felul în care se alimentează” – este de părere Maria Ţoghină. “Educaţia se face şi prin modul în care te alimentezi”. Principiu pe care îl aplică, deocamdată, în “patria cea mică” – adică în fa­milie, acolo unde “cerurile toate” se rotesc în jurul unui suflet de copil. “Mizăm pe o hrană ecologică într-o cît mai mare măsură. Ştiu că pentru Ana, fiica mea, este importantă o alimentaţie sănătoasă acum, care să o ajute cînd va fi adult. Este esenţial cum îţi hrăneşti copilul în primii ani de viaţă şi ce îi oferi. Nu îi refuz nici o bucurie gustativă, însă nu exagerez”.

Încet, dialogul alunecă spre bucuriile vieţii de familie, spre ceasurile pe care le petrece în bucătărie, pregătind hrana pentru cei din casă: “Toate etapele de dinainte de prepararea propriu-zisă a felurilor de mîncare – curăţatul legumelor, tocatul, pregătirea cărnii – constituie partea cea mai relaxantă a unei zile, pentru că sînt chestiuni de rutină”. Precizează însă: “Gătitul, pentru mine, ar fi putut fi o pasiune dacă nu aş fi avut meseria mea de jurnalist”.

Prăjitura Radio

Pentru a pregăti această prăjitură ai nevoie de: 150 g unt, 300 g ciocolată (minimum 75% cacao), 70 g zahăr pudră, două gălbenuşuri, 20 de biscuiţi simpli sau biscuiţi cu unt (petit-beurre), esenţă de vanilie, un praf de sare. Se topeşte mai întîi untul într-o cratiţă, la bain-marie, după care se adaugă ­ciocolata, ruptă în bucăţi pentru a se topi mai uşor. Se amestecă în vas, cu o spatulă de lemn, pentru a se ­omogeniza. Separat, se freacă bine zahărul pudră cu gălbenuşurile şi un praf de sare. Cînd zahărul s-a topit şi ­compoziţia începe să facă spumă, se toarnă uşor în vasul în care se află ­ciocolata topită în unt. Se amestecă bine, pînă la omogenizarea celor două ­compoziţii. Într-o formă de chec (sau într-o cutie de metal pentru biscuiţi) se pune o folie de plastic (sau o folie de ­aluminiu). Se toarnă un strat subţire de cremă în această formă, se aşază ­deasupra un strat de biscuiţi, se toarnă din nou cremă, se aşază încă un strat de biscuiţi şi iar cremă, şi tot aşa, ­ultimul strat fiind de cremă de ­ciocolată. Se pune la frigider, peste noapte. Se taie apoi felii din această prăjitură, cu un cuţit bine ascuţit.

Preferinţe

Despre Ana, fetiţa sa de numai cîţiva anişori, Maria Ţoghină spune că “este un copil cu gusturi culinare atipice”. Nu e atrasă de îngheţată şi ciocolată, dar îi plac... murăturile şi lămîia. Crede că, într-un fel, a moştenit-o: “Cînd eram copil, cel mai mult iubeam dimineţile în care unchiul meu se întorcea de la vînătoare cu celebrul tenor Ludovic Spiess. Eram răsfăţata vînătorilor. Nimic nu întrecea, ca gust, iepurele la tigaie în sos de vin, căprioara preparată vînătoreşte sau fazanul...”

“Mama îmi povesteşte că, atunci cînd aveam 4 ani, ştiam pe de rost toate reţetele de ciorbă, pentru că stăteam lîngă ea în bucătărie şi o puneam să îmi repete din ce se face fiecare mîncare. Ulterior, am uitat, şi m-am trezit la 20 de ani punîndu-i din nou întrebări”
Maria Ţoghină

“În bucătărie, eu pun mare preţ pe respectarea reţetei. Sînt o persoană ­riguroasă şi ordonată. Soţul meu este mult mai creativ atunci cînd găteşte şi, poate, de aceea, în vreme ce preparatele mele sînt corect reali­zate, mînca­rea pregătită de el este senzaţională”
Maria Ţoghină