x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Prima zvâcnire de primăvară

Prima zvâcnire de primăvară

de Simona Chiriac    |    23 Feb 2011   •   16:19
Prima zvâcnire de primăvară

153391-bucate03-12-page-10-image-0001.jpgÎn credinţa populară, primăvara începe cu adevărat o dată cu Dragobetele. O sărbătoare a fertilităţii prin excelenţă, această zi marchează toate începuturile din natură. Mai întâi păsărilor li se dezleagă limba, marcând ieşirea din chingile iernii, pentru ca mai apoi fiecare să-şi găsească perechea. Oamenii mai spun că cele care nu-şi fac acum cuib vor rămâne singure până la moarte. Cam acelaşi lucru se întâmpla şi în lumea satului. Fetele şi flăcăii mergeau în pădure unde culegeau urzici sau primele flori de primăvară şi de multe ori, atunci flăcăii îşi alegeau fetele ce urmau să le fie neveste. Alteori ei se înfrăţeau, deveneau frate şi soră, urmând să se ajute la nevoie.

Începuturi
"În ziua aceasta se începe orice lucru, că merge cu spor; se scutură, se aşază în casă, ca să vie binele şi averea, să se întoarcă la casă. Din ziua aceasta cloştele se întorc la cuib, încep a cloci, iar vitele se întorc de la iesle, nu mai mănâncă aşa de mult; asemenea şi copiii se întorc de la mâncare şi oamenii mai umblă pe afară, nu mai mănâncă aşa de mult, ca iarna." ( Elena Niculiţă Voronca – ("Datinele şi credinţele poporului român") Pentru ca totul să fie cu noroc, oamenii au grijă să respecte o serie de interdicţii. Nu lucrează, ca să nu ciripească precum păsările cât e ziua de lungă şi să nu fie recoltele ciugulite de vietăţile cerului. Cu toţii se feresc să se ia la sfadă ca să nu o ţină aşa până la sfârşitul anului.

Magie
În schimb, la 24 februarie este bine să se înceapă practicile magice care au rolul de a aduce ursitul. "E cea mai bună zi de făcut de dată, de ursită şi de dragoste, pentru că Dragobetele e cap de primăvară şi primăvara e a dragostei. De aceea se strâng mai multe fete şi pornesc prin luncă să culeagă tămâioară şi alte flori, bune de dragoste şi de ursită."(Marcel Olinescu –"Mitologie românească")

Ruladă cu nucă
Ingrediente: 500 g făină, 15 g drojdie, 75 g zahăr tos, 5 g sare, 4 ouă, 175 g unt, 200 ml lapte dulce, 200 g miez de nucă, 40 g zahăr pudră, două pliculeţe zahăr vanilinat, 5 g scorţişoară, o linguriţă cu esenţă de rom.
Preparare: Într-un bol se dizolvă drojdia cu puţin zahăr, lapte călduţ şi făină cât să rezulte un aluat curgător. Se acoperă cu un şervet şi se lasă să dospească la loc cald zece minute. Se toarnă peste restul de făină împreună cu laptele rămas în care s-a dizolvat  zahărul tos, un pliculeţ de zahăr vanilinat şi sarea. Se adaugă două ouă întregi şi un albuş, esenţa de rom, untul şi se frământă. Se lasă să crească la loc cald până îşi dublează volumul apoi se întinde pe un tocător presărat cu făină. Oul rămas se amestecă bine cu zahărul pudră, scorţişoara şi miezul de nucă măcinat. Se întinde crema peste aluat, se rulează, se aşază într-o tavă de cozonac tapetată cu hârtie de copt, se unge cu gălbenuşul rămas, se presară cu restul de zahăr vanilinat şi se introduce în cuptorul încins. Se coace la foc mediu până devine auriu şi, dacă introducem o scobitoare în aluat aceasta iese curată.
Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel

×