Primele cumpărături

După Anul nou, am fost la piaţă. Aşa, într-un raid de recunoaştere. Pe trei ianuarie! Ca să văd cine şi ce cumpără, dar şi cine şi ce vinde. Am intrat în noua hală mare care m-a întâmpinat cu un aspect nou. În sensul că avea pereţi laterali din geamuri uriaşe şi uşi pe măsură. Ah!, gândesc eu, vom avea parte de condiţii deosebite! Şi, m-am zorit să intru.

Am pus mâna pe clanţă, pentru că uşile au clanţe, şi m-am avântat înăuntru. Un val de aer rece, aproape ca cel de afară dar mai vioi, m-a împins înapoi. M-am învârtoşat şi l-am învins. Hala uriaşă era rece sloi! Mulţime de tarabe erau goale dar, spre uimirea mea erau şi tarabe cu mărfuri. Erau portocale şi mandarine, triste, rebegite de frig şi obosite de aşteptarea unui muşteriu. Merele, perele, miezul de nucă, cepele, ţelinele şi câţiva morcovi, legume mai rezistente la frig, erau montate ba grămadă, ba aliniate frumos, despărţite de câte un mănunchi de praz, curăţat de curând de câteva foi degerate. Mai erau şi vreo trei vânzători de salată verde, pe care o ţineau drept culcuş de lădiţă.

Un fel de tristeţe spartă din când în când de câte un strigăt. Tocmai când îmi înfigeam ochii într-o trăistuţă cu fasole boabe, lângă mine zbiară un vânzător de la o tarabă cu mere: "Sandule, ia-mi mă şi mie un vin fiert şi o cafea! Că-ngheţai, dracu, de tot!”, zise acum, mai încet, către mine. "Păi, instalaţia aia, aşa de argintie, care se află pe tavan nu funcţionează sau azi n-a avut cine s-o pornească?”, mă pune Sarsailă să întreb. "Daaa, e frumoasă foc! O să meargă ca la noi: La anu şi la mulţi ani! Să vedeţi ce spaţii au rămas între rame şi pereţi! Bine c-au pus geamurile că muream ca exploratorii!”, zise el plin de năduf. Ar mai fi zis ceva, dar Sandu, salvatorul de la îngheţ, s-a prezentat cu cele două leacuri.

M-am întors către o vânzătoare care râdea de se prăpădea, pe sub broboada uriaşă pusă peste o mesadă de blană sintetică. Bătea din cizmele care abia de i se zăreau de sub mesada lungă, ca să i se dezmorţească picioarele, şi râdea cu poftă. În direcţia în care se uita ea, se afla un aparat mare, care spre ruşinea mea, îmi scăpase din vedere.

Aparatul este un automat de lapte. Lapte proaspăt, nefiert. Lângă aparat este un pui al lui, care are sticle goale, din plastic, de un litru. Femeia râdea de vecinul ei de tarabă care, din cumsecădenie, s-a oferit să ajute un bărbat, venit să cumpere lapte şi nu se pricepea să folosească automatul. Brusc au mai apărut cinci-şase gură-cască. Atât vecinul cât şi noul cumpărător erau stropiţi cu lapte pe haine şi aveau nişte feţe furioase de ziceai că acuşi-acuşi se vor bate cu aparatul. Biata sculă îşi făcuse datoria, dar cei care o foloseau nu erau prea rapizi. Un moş din rândul celor care căscau gura, zise: "Da' ce, bre râzăreaţo, unde este tanti aia care trebe să servească?”. Femeia care râdea îi zise dojenitor: "Tanti aia a stat doar câteva zile ca să înveţe oamenii să umble la aparat. Cât crezi că o să stea, până învaţă toţi fraierii?”. Şi începu iar să râdă. Moşul se uită în jur şi, văzând că nimeni nu-i sare în ajutor, se întoarse şi plecă.

Femeia râzăreaţă mă văzu şi începu să-mi explice cum se foloseşte aparatul, arătându-mi unde au greşit cei doi bărbaţi. Cumpărătorul a băgat, pe rând, câte o monedă de 50 de bani şi a primit două sticle de un litru, din plastic, de la aparatul cu sticle, apoi a băgat şase bancnote de un leu, pentru că un litru de lapte costă trei lei, ca să obţină doi litri de lapte. După ce a băgat banii pentru lapte, a apăsat pe butonul de comandă, şi a pus o sticlă sub ţuţuroiul pe care curgea laptele. Laptele a curs, până s-a umplut prima sticlă şi, urgent trebuia să pună cea de-a doua sticlă. Treaba aici s-a încurcat pentru că laptele face spumă, trebuie să ai viteză şi dare de mână. Astfel că, prima sticlă s-a umplut până a dat pe dinafară, iar cea de a doua mai puţin cu spuma şi laptele pierdut.

Când a sărit în ajutor colegul râzăreţei, cumpărătorul pierduse deja ceva lapte care curgea rapid peste sticlă, i-a smuls cealaltă sticlă din mână şi i-a băgat-o sub ţuţuroi. Când sticla era pe trei sferturi plină, s-a oprit aparatul. Cumpărătorul, când a văzut că nu are sticla plină s-a repezit şi a smuls-o de la aparat, împroşcându-se pe el şi pe ajutorul lui, cu laptele care a sărit din sticlă. Nici dacă ar fi dorit, n-ar fi reuşit să arate aşa de caraghioşi. Colacul peste pupăză a fost pus atunci când cumpărătorul a descoperit deasupra aparatului un prosop absorbant de care a vrut să se şteargă. Era îmbibat tot de lapte pe care acesta l-a înşirat cum a fost mai bine pe geaca-i neagră. Nu pot spune ce a zis bietul om, spre deliciul râzăreţei şi al celor din jur.

Ca să nu asist şi la discuţii, am şters-o pe una dintre uşile laterale, ca să văd de unde procura Sandu, vin fiert şi cafea fierbinte. De cum am ieşit, m-a izbit un miros aprig de cârnaţi şi mici fripţi. Vizavi era o bodegă improvizată, unde se aflau trei recipiente, una cu vin fiert, una cu cafea şi alta cu ţuică fiartă. Alături, un grătar uriaş, care funcţiona doar la o treime din capacitate. Pe grătar se perpeleau mititei şi doi cârnaţi lungi pe vreo 30 cm. M-am postat lângă "piromanul” care perpelea mititeii.

În faţa mea, în aşteptare, erau şase bărbaţi care, culmea nu erau la coadă la vin, ţuică sau cafea ci la mititei! Păi, după atâta ghiftuială, tot la mititei? Şi la cârnaţi? Bărbatul care-i perpelea tremura mărunt de frig, dar avea o faţă mulţumită. Îi zic: "Mai aveţi… sau stau aici degeaba? Vreau şi eu doi mici.” "Eeee, are băiatu'! Ia uite ce aduce tata!”, şi-mi arată o dubiţă din care scotea un bărbat şase tăvi mari din aluminiu pline cu mici rânduiţi frumos. "Era să ne prinză şi pă noi nepregătiţi, ca pe reatebeu dă zăpadă!”, făcu haz el în timp ce servea primii cumpărători. Când a ajuns la mine, zise: "Până acu, vândurăm numai vin fiert! Nici un strop de ţuică, nici bere. Doar cafea şi vin. Cum am pus de mici, na, că se făcu vânzare! Omu' trebe să şi mănânce, mai ales pe frigu' ăsta! Poftă bună! Luaţi şi un vin? E bun. E direct de la podgorie! Are şefu' contract!” Luai!

Frigul parcă se mai subţie şi o oarecare bună dispoziţie se strecură şi în cârcotăşenia mea. Am intrat în hală şi am văzut că mulţime de magazinaşe erau deschise deja. La ouă m-a surprins un preţ, pe care nu-l văzusem înainte de Crăciun şi anume 0,700 lei oul. Probabil pentru că era de anul trecut! Să fie la ei, acolo! Magazinele cu carne şi păsări erau aproape goale, dar cele cu mezeluri aveau cumpărători. Ceilalţi, făceau ceva ordine şi povesteau întâmplări de la Revelion. Am plecat spre casă, după ce am cumpărat o aripă de curcan, nu partea cea groasă, o cutie de ciuperci şi o legătură de pătrunjel veselă şi verde cât să-i facă în necaz iernii. Am plecat spre casă cu gând să fac o supă cu găluşte şi din cubuleţele de carne un sosuleţ dulce-acrişor, pentru nişte paste. Cât să fie ceva mai altfel, mai uşor, mai fără sarmale şi alte alea de la Sărbători. Am cheltuit puţin, fără să socotesc cei 5,00 lei pentru doi mici şi un pahar cu vin fiert. Asta a fost cinstea de început de an! O luăm cu binişorul şi folosim la maximum ce-i în exces. Mda! începem bine, cu angajamente, cu tatonări, cu mână tremurată la cheltuieli… De parcă am avea viitorul ca o hală de piaţă degerată…

Ce am cumpărat de la piaţă
O aripă curcan de 0,860 kg x 8,50 lei/ kg = 7,30 lei
O cutie mică ciuperci 3,20 lei/buc. = 3,20 lei
O legătură pătrunjel = 1,00 lei
Total = 11,50 lei

Supă cu găluşte din aripă de curcan
Ingrediente: o aripă de curcan, doi morcovi, două cepe, o ţelină, un cartof, o ceaşcă de griş, un ou, sare, piper, pătrunjel.
Preparare: Se spală aripa de curcan şi se pune la fiert într-o oală cu patru litri de apă. Se fierbe până intră furculiţa în ea şi i se scoate spuma, apoi i se adaugă legumele curăţate şi tăiate după dorinţă, un praf de sare şi i se mai adaugă un litru de apă fiartă. Se lasă la fiert şi i se ia spuma, până se fierb şi legumele. Se scoate carnea şi legumele, iar supa se lasă la limpezit. într-un castronel se bate bine albuşul de ou cu un praf de sare, se adaugă gălbenuşul şi treptat, grişul. Strecuraţi supa în altă oală, puneţi la fiert şi când începe să clocotească, daţi focul potrivit, adăugaţi cu linguriţa găluştele şi lăsaţi să fiarbă uşurel. Când s-au fiert, adăugaţi legumele, după gust şi presăraţi pătrunjel verde bine tocat. Serviţi cât mai caldă, cu un praf de piper.

Carne de curcan cu sos
Ingrediente: carnea de la aripa de curcan, o ceapă mare, un morcov, trei linguri de pastă de roşii, sare, piper, oţet, două frunze de dafin, doi căţei de usturoi, trei linguri ulei, trei căni se supă de la aripi.
Preparare: curăţaţi şi tăiaţi cubuleţe ceapa, curăţaţi şi daţi pe răzătoarea mică morcovul şi pasaţi usturoiul. Încingeţi uleiul într-o cratiţă, adăugaţi ceapa, morcovul, lăsaţi la foc potrivit până se înăbuşă cu un praf de sare şi o cană cu supă. Când s-a înmuiat ceapa adăugaţi pasta de roşii, frunzele de dafin şi lăsaţi la foc vesel încă 5 minute. Adăugaţi bucăţile de carne, pasta de usturoi, restul de supă, dregeţi de sare, piper şi dacă e cazul adăugaţi puţin oţet. Daţi la cuptorul încins, la foc potrivit, 10 minute. Se serveşte cu paste, orez sau piure de cartofi.

Ce foloseşti din cămara bine aprovizionată
Ceapă, morcov, usturoi, pastă de roşii, sare, piper, griş, ou, oţet, ţelină, cartof.