Reţeta de suflet

Într-o traducere literală, „cavolo nero” ar însemna „varză neagră”. De fapt, nu e neagră cum e cerneala de sepie, este doar de un verde mai întunecat. Este cel mai întunecat verde pe care l-a avut vreodată o varză, dar tot verde este… În economia domestică toscană, „cavolo nero” este un ingredient important. Mai ales dacă ne propunem să pregătim „ribollita”, una dintre supele specifice acestei regiuni. Supa aceasta, tradiţional, se pregătea la vremea când de sub teascuri ieşea uleiul cel nou, care păstra, picant, gustul sâmburelui, al frunzei, al verii şi-al toamnei lungi în care fructul se „sorise”, în aşteptarea culesului.

Uleiul nou – ca şi vinul nou – are o fragranţă aparte, pe care şi-o pierde pe măsură ce produsul se maturizează şi intră în altă vârstă. Ei bine, tocmai acest „nu ştiu ce” al tinereţii uleiului de măsline dă nota aparte a delicioasei „ribollita”. Uleiul şi usturoiul… Revenind la cavolo nero, o altă reţetă mi se pare interesantă. Cea în care, o dată fiartă (foarte-foarte bine), varza este mixată cu ricotta (brânză proaspătă italiană) şi transformată într-un sos pentru paste. Dacă eşti străin şi faci o pasiune pentru „cavolo nero” s-ar putea să suporţi cam greu plecarea din Toscana. Şi asta pentru că planta este endemică în Italia şi nicăieri în altă parte nu o vei mai găsi crescând. Poţi totuşi să-ţi încerci norocul. Ia cu tine, vara asta, câteva seminţe de cavolo nero şi, în primăvara viitoare, încearcă să le semeni. Cine ştie, poate vei fi răsplătit pentru dragostea ta.

În aşteptarea  verii toscane
Chiar dacă vara, încă, e departe, vă invităm astăzi sub soarele Toscanei. Acolo unde s-a închegat limba italiană literară, acolo unde gastronomia acestei părţi de lume s-a rotunjit cu gusturi şi arome alese. De la Antipasti la Primi şi Secondi Piatti, de la Contorni la Dolci – cele mai interesante reţete din ţinutul savorilor absolute au fost culese pentru dumneavoastră, încercate în bucătăria… Jurnalului de bucătărie şi repovestite pe înţeles.
Buon appetito!