Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă-i vară, e timpul dulcețurilor fierte pe-ndelete și-al amintirilor din copilărie, când, în ograda casei bătrânești, sub agudul mai bătrân decât lumea, pregăteam fructele „să le dau la mână” bunicii sau gustam din prima „spumă”, fierbinte, a minunilor ce-aveau să-și afle mai târziu locul în gavanoase.
Vezi și alte retete tradtionale romanesti
Bunica făcea dulceață din tot ce-i aduceam din larga grădină (și de dincolo de ea, din buza grădinii). Veneau, pe rând, cireșele și vișinele, zmeura și căpșunile, afinele și murele, coacăzele („gard viu” în partea dinspre casă a grădinii; din boabele lor pregătea bunica și-un vin de leac), socul și trandafirii, zarzărele și caisele, de nuci verzi și de măceșe, apoi... prunele mari, zise „băldane” și prunele albe mai mărunțele. Ce mai! - era raiul dulcețurilor, acolo, în casa de pe Valea Tazlăului! Mie mi-a rămas să fac... dulceață de amintiri! Ori.. după rețete „din amintire”. Cum e și aceasta a dulceții de coacăze.
Vezi mai multe rețete AICI - Marea Carte de Bucate
Te-ar putea interesa și Rețeta zilei de joi. Alivenci ca la Humulești (rețeta Smarandei, mama lui Ion Creangă)
La un kilogram de coacăze (roșii sau negre) ai trebuință de tot atâta zahăr tos, de jumtate de litru de apă (de fântână sau de izvor) și de o jumătate de lămâie.
Desprinse cu grijă de pe ciorchine, coacăzele se spală în apă rece apoi se trece la muncă migăloasă: cu un acușor - din cel de făcut dantelă cu colțuri pentru mânecile și pieptul iei - .................
Citește rețeta mai departe pe ANTENA SATELOR
