Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mult îmi mai place să vântur ţara, în căutare de suflete bune şi de reţete gustoase! Și tare ma mai încânta, atunci când ajung în țara Motilor, să muşc zdravăn din plăcinta gătită pe lespede, moţească, povestind tuturor, cu plăcere nespusă, de unde vine vorba "piatră-n casă".
Piatra de plăcinte se dădea cândva de zestre, în Apuseni şi în părţile silvanice dintre Beclean şi câmpia bihoreană. Nici o fată nu se mărita fără lespedea ei (de aici vine expresia «a da piatra din casă»), nici o căruţă nu pleca la Târgul de Fete de la Găina fără cratiţa ei ruptă din stâncă. De la socăciţele din Gârda de Sus am aflat şi eu, acum vreo trei ani, cum se face plăcinta pe piatră (ori pe lespede).
"Se face un aluat ca de pâine, din făină, sare, apă şi drojdie şi se lasă la dospit. Apoi ...........
