Revelionul, cu o sută şi încă un an în urmă

În urmă cu... nu, nu cu un an, nici cu o sută, ci fix cu 101 ani înapoi... Revelionul tinerilor intelectuali bucureşteni, al literaţilor, al muzicienilor, al studenţilor iubitori de cultură, s-a organizat, ca de obicei, la Clubul Tinerimii Române. Şi tot ca de obicei meniul a fost propus şi servit de Casa Capşa.

Pe final de Belle Epoque, Bucureştiul nu se dezicea de faima ce şi-o câştigase în Europa, de oraş boem, cosmopolit şi mereu gata pentru distracţie, care-i adusese şi renumele de “Micul Paris”. Meniurile revelioanelor se înscriau şi ele pe această linie a bunului gust şi a gustului bun. “Înalta bucătărie” franceză se făcea simţită cu prilejul oricărui eveniment mai de soi, iar de la un revelion girat de unul dintre cele mai stilate restaurante bucureştene nu puteau lipsi caviarul, somonul, curcanul şi şampania fină. Meniul nopţii dintre ani a fost, de altfel, următorul: “Caviar frais (caviar proaspăt)/ Consomme de Volaille (supă de pasăre)/ Saumon du Rhin a la parisienne (somon de Rin în stil parizian)/ Sauce tartar (sos tartar)/ Jambon de Prague a la gelee (jambon de praga în aspic)/ Pate de foie gras de Strasbourg (pateu de ficat de gâscă)/ Agneau a la broche (miel la frigare)/ Dindonneau roti (curcan rotisat)/ Salade (salată)/ Glace Capşa (îngheţată Capşa)/ Gaufrettes (gofrete)/ Bonbons. Pieces montees (bomboane, prăjituri)/ Tortes (torturi)/ Corbeilles de fruits (coşuri de fructe)/ Sherry Vieux/ G.H. Mumm Champagne Gout Americain/ Cafe/ Fine Champagne (lichior/ şampanie/ cafea)”.

Dacă veţi dori să încercaţi, din acest meniu, măcar o reţetă festivă, atunci vă propun – cu ajutorul maestrului bucătar care conducea celebra şcoală “Cordon Bleu” din Paris pe la 1911-1912, H. Pellaprat – să gătiţi miel la frigare, în stil franţuzesc. H. Pellaprat ne arăta, în "Traite de la cuisine familiale", că mielul, ca şi purcelul de lapte, poate fi fript simplu sau umplut. În cazul în care dorim să îl preparăm umplut, se fierb şi se taie ficatul şi plămânul mielului, se amestecă bine cu puţină carne tocată de porc, condimente mărunţite (cimbru, rozmarin, busuioc), ciuperci tăiate, călite în puţin unt şi răcite, sare şi piper. Se umple pieptul mielului, se leagă bine, se pune pe frigare şi se frige timp de o oră şi jumătate.

Dar să lăsăm bucătăreala şi să vedem ce s-a mai întâmplat, în zilele de dinainte şi de după Anul Nou, în Capitală şi în ţară. În ultimele zile ale anului 1911, principele Ferdinand a fost la… vânătoarea organizată de primul ministru P.P. Carp, la Ţibăneşti, în judeţul Vaslui. Vânătoarea a ţinut 3 zile – 30 şi 31 decembrie şi 1 ianuarie – şi, în ciuda viscolului mare, viitorul rege al României şi tovarăşii lui au reuşit să împuşte 3 ţapi, 2 lupi şi 140 de iepuri. Printre invitaţi s-au aflat şi tânărul principe Carol, principele Furstenberg, contele Cernin, maiorul Sturdza, C. Golescu şi dr. Grigore Antipa. Duminică, 1 ianuarie 1912, în sala “Dacia” s-a ţinut balul popular al Cercului cultural “Viitorul” al muncitorilor români din Transilvania şi Ungaria, urmând ca vineri, 6 ianuarie, sub înaltul patronaj al M.S. Regina Elisabeta să se ţină, în sala Liedertafel, o serată dansantă a Societăţii de binefacere Tibişoi, cu orchestră de lăutari şi un prânz pentru care se puteau cumpăra bilete în valoare de 5 lei. Era doar începutul balurilor de iarnă din 1912, care vor învălui Capitala în sunetul valsului, până spre primăvară.