Sihastria de la kilometrul 0

 

Undeva, la doar cateva minute de km 0, intr-un Bucuresti al secolului XXI, despiritualizat si rece, la cateva strazi de Bulevardul Dacia, se afla un loc unde timpul pare sa se fi oprit. Nicaieri in alta parte, poarta unei biserici nu te duce cu gandul la intrarea intr-o alta lume. Odata intrat, Bucurestiul ramane mult in urma. 

 

Schitul Darvari, ctitorie a familiei Darvari

Aici e un taram al harului in care isi are salas un Dumnezeu bun, parca niciodata pedepsitor. Intr-unul dintre ceasurile de dupa liturghia de dimineata, parintele Eftimie ne-a spus povestea Schitului Darvari. Ctitorie a unei familii de boieri careia ii si poarta numele, schitul a fost construit in 1833, fiind initial manastire de maici. Inchis in urma legii secularizarii averilor manastiresti data de domnitorul Cuza, schitul s-a redeschis dupa cativa ani, atunci cand o mana de calugari de la Schitul Prodrom de la Muntele Athos au venit in tara. Cu incuviintarea familiei Darvari, au ocupat chiliile si in jurul lor s-a format o noua obste manastireasca. In vremea regimului comunist, comunitatea monahala de aici a fost insa indepartata si schitul a fost pentru a doua oara inchis. Din 1996, printr-o decizie a Arhiepiscopiei Bucurestilor, schitul functioneaza din nou. Calugarii de-aici, toti tineri, au o misiune poate chiar mai dificila decat a celor ce vietuiesc in pustie: sa respiritualizeze Bucurestiul.  

La ceasul tainic al diminetii, linistea de dupa Sfanta Liturghie te indeamna la marturisire. Si parintele ne istoriseste mai departe despre taina spovedaniei. Ne da povata sa ne alegem duhovnicul dupa cum ne indeamna inima. "Criterii nu exista, ne spune el. Credinciosul trebuie sa simta ca in fata duhovnicului poate sa-si deschida sufletul, nu sa-l aleaga doar pentru ca i se pare mai bland si mai ingaduitor. Spovedania e hrana spirituala, iar postul e o perioada in care incercam sa ne hranim mai mult duhovniceste. Postul nu este un scop in sine. Nu tinem post pentru a tine post, ci pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu." Infranarea de la unele bunatati placute trupului ne ajuta sa ne intarim sufleteste, caci atunci cand postim, mania se potoleste mai usor, iar rugaciunea e mai puternica. Postirea e o jertfa in cele din urma, iar insotirea postului cu spovedania este fireasca, pentru ca aceasta din urma ne curateste sufletul. "Bucurestiul, ne spune parintele Eftimie, nu ne poate indeparta de post. Aici, cei mai multi fac munca intelectuala, iar mintea e mult mai limpede atunci cand postesti. Dezlegarea de post le-ar fi mai degraba ingaduita celor care muncesc din greu fizic. Dar vina noastra cea mai mare nu ar fi ca nu tinem post, ci ca nu incercam sa tinem post."  

La Schitul Darvari, ca si in alte multe manastiri, masa are un caracter ritualic. "Este o prelungire a momentului slujbei si de aceea, povesteste parintele Eftimie, sunt manastiri la Muntele Athos unde calugarii merg la Trapeza direct de la slujba, fara sa-si dezbrace vesmintele. In timpul mesei se citeste de obicei un cuvant de folos din Sfintii Parinti, iar masa nu mai e ceva obisnuit. In acest fel se da slava lui Dumnezeu pentru toate cate ni le daruieste. De aceea poate, toti cei care mananca la o manastire, si nu numai la noi, spun ca mancare mai buna n-au gustat in viata lor." Cand am inchis in urma mea poarta manastirii mi-am adus aminte de vorbele parintelui. "Viata unui crestin obisnuit n-ar trebui sa difere prea mult de cea a unui calugar."  

"Sfintii parinti ne indeamna sa avem fiecare o chilie care sa devina pustia noastra. Si pentru noi, chilia, camera in care ne retragem seara, macar pentru cateva ore, devine pustia noastra. Ne reculegem in rugaciune si ne pregatim sufleteste pentru ca a doua zi s-o luam de la capat" - Parintele Eftimie  

 

SUPA DE CARTOFI MANASTIREASCA

INGREDIENTE : doua cepe un kg de cartofi o telina 1-2 morcovi 4-5 rosii proaspete sau bulion sare marar piper   PREPARARE Se curata ceapa, se taie subtire si se pune la fiert cu morcovul taiat rondele si cu putina sare. (Daca e dezlegare se poate adauga si untdelemn.) Telina se taie si ea si se pune la fiert impreuna cu ceapa si morcovul. Cand acestea au inceput sa se inmoaie, se adauga cartoful, iar la sfarsit rosiile sau bulionul. Se mai lasa cateva minute la foc mic sa fiarba si rosiile. Dupa ce ati stins focul presarati pe deasupra cateva linguri de marar uscat, ca sa capete aroma.

 

 

DUMNEZEU E UN BOIER

Cand am intrat in Schitul Darvari mi-au venit in minte cuvintele lui Steinhardt (care si-a luat aici prima impartasanie de dupa iesirea din inchisoare). Dumnezeu e un boier. El nu contabilizeaza niciodata. El daruieste cu asupra de masura. "Nici o religie nu concepe indreptarea pacatelor altfel decat pe drumul logic al compensarii; numai in religia in care Dumnezeu nu primeste jertfe, ci se jertfeste El, s-a putut ivi speranta stergerii totale si instantanee a pacatelor prin cel mai cutremurator si mai anticontabilicesc act. (...) E o credinta in care eu cred ca cerul final nu e al matematicilor sau al filosofilor, ci al pletelor albe si al cateilor grasi si al pisicutelor cu funda." (citat din "Jurnalul fericirii")