Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Luna Japoniei' i-a adus la Bucuresti pe doi dintre cei mai renumiti maestri intr-ale prepararii exoticului fel de mancare nipon numit 'sushi': Masayoshi Kazato si Kensaku Yoshida. Nu puteam lasa o asemenea ocazie sa-mi scape printre degete, asa ca am purces spre locul unde avea loc demonstratia gastronomica, m-am asezat in primul rand, cu pixul si caietul in mana, pregatita sa fur cateva secrete.
Dinaintea mea, doi oameni maruntei, zambitori. Pareau foarte tineri..., iar in programul de prezentare scria ca au 50 de ani de experienta. Hmmm! A fost suficient insa sa-si suflece manecile si sa se aseze in fata mesei de lucru, pentru ca sa inteleg ca asa era. Iar pe masura ce ingredientele umpleau masa, aromele imi gadilau narile.
Inainte de demonstratia propriu-zisa, cei doi maestri au facut o scurta prezentare a sushi-ului si a felului in care se poate prepara. Am aflat astfel ca mancarea emblematica a Japoniei provine, de fapt, din… Thailanda. Se pare ca abia prin epoca Edo, adica prin secolul al XVIII-lea, arta de a prepara sushi s-a dezvoltat in Japonia. 'Demult, sushiu-ul se prepara in niste gherete si era de dimensiuni foarte mari. Se vindea in cutii mari de lemn, pe care oamenii le duceau acasa. Cam ca fast-food-ul de astazi, nu credeti?' – a spus Kazato. Apoi ne-a istorisit cum, la inceput, era un produs fermentat timp de doi, trei ani, pentru ca apoi sa ajunga la un fel de sushi fermentat doar cateva zile, si apoi la formele cunoscute si astazi.
'Cel mai important lucru, cand prepari sushi, este igiena!', a tinut sa precizeze Yoshida. Otetul din orez, aromat si foarte puternic, este folosit la orice miscare. Se foloseste pentru a da gust orezului fiert, pentru a marina carnea, se foloseste chiar si in preparare, pentru sterilizarea mainilor. Sincer, mi s-a parut ca bolul de otet e cel mai bun prieten al bucatarului de sushi. In ceea ce priveste ingredientele, orezul, cel japonez, cu bob rotund si mai dulceag la gust, e baza preparatului. Amestecat cu un mix de otet, zahar si sare, orezul capata nu numai un gust placut, dulce acrisor, ci si un miros care, precum cel de lamaie, zgandare glandele salivare. Pentru sushi-ul rulat, se pot folosi diverse ingrediente, precum omleta, castravete, morcov, fiert in prealabil, susan s.a. Desigur, si peste.
Sunt atatea feluri de peste care pot fi incluse in reteta! Cele mai populare raman insa tonul, somonul si dorada. Pe acestea trei le-au folosit si cei doi maestri pentru demonstratie. Au ascutit cutitele, au facut o demonstratie, sa vedem cat de bine taie – asta chiar pe mana mea si nu, nu am nici macar o zgarietura – au filetat pestele, s-au 'jucat' cateva secunde si... gata un 'nigirizushi'. De ce zic ca s-au jucat? Pai sushi-ul, ca sa nu existe riscul de bacterii, trebuie preparat rapid, sub 5 secunde. Nici n-am avut timp sa vad exact cum a facut, pana nu a repetat miscarea cu incetinitorul, ca sa inteleaga si nepriceputii ca mine. Iar la sfarsit, cu caietul doldora de informatii, am apucat sa gust minunatia despre care se vorbise timp de doua ore, cu sosul de soia japonez si ceaiul verde alaturi, adancita intr-o simfonie de arome si gusturi.
