Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alimente separate, fiecare păstrându-şi aroma şi aspectul natural, porţii minuscule, astfel încât dau senzaţia că fiecare masă este o selecţie de mostre culinare, bune pentru degustare, ingrediente tăiate şi aranjate într-un mod artistic inegalabil, nu doar pentru a fi plăcute, ci şi pentru a se conforma simbolismului cultural japonez.
Beţigaşe în locul furculiţelor, toate farfuriile cu mâncăruri pe masă, astfel încât fiecare invitat să poată crea în propria farfurie combinaţiile dorite, iar la finalul mesei: bolul cu apă caldă şi cu o felie de lămâie, pe care îl primeşte fiecare invitat pentru a se spăla pe mâini - iată câteva dintre trăsăturile bucătăriei japoneze. Deşi e simplă, gastronomia niponă impresionează printr-un simţ estetic desăvârşit, iar luarea mesei este o parte importantă din cultura poporului.
Tradiţii culinare
În Japonia, tehnicile culinare variază de la o regiune la alta, dar există un ingredient comun, care nu lipseşte de la nici o masă, fie mic dejun sau cină: orezul. Peştele şi fructele de mare, preparate în multiple forme, sunt întâlnite frecvent pe mesele japonezilor. Nu lipsesc nici algele, utilizate în forma lor deshidratată, folosite la supe şi la sushi. Carnea nu se bucură de prea mare trecere. Condimente se folosesc foarte puţine, în comparaţie cu alte bucătării.
Potrivit conceptului shun, fiecare ingredient (legume, peşti, fructe) are în decursul anului o perioadă anume, cam de 10 zile, în care calităţile nutritive sunt optime.
În general, dulciurile sunt consumate în rare ocazii. La sfârşitul mesei se mănâncă de obicei un fruct. Dintre băurile tradiţionale amintim de sake şi de ceai verde, care ajută la digestie.
Este considerată una dintre cele mai sănătoase bucătării din lume, datorită caracterului ei natural. Aşa se explică şi longevitatea japonezilor.
Ceremonia ceaiului
În cultura japoneză, ceremonia ceaiului este un ritual tradiţional, influenţat de Budismul Zen. China a fost patria ceremoniei ceaiului, dar Japonia a perfecţionat-o şi i-a conferit rafinamentul unei arte adevărate. Ceaiul verde (matcha) este preparat într-o manieră ceremonioasă de către o persoană iniţiată. Servirea se face într-o atmosferă liniştită, reprezentând detaşarea de cotidian. Arta ceaiului încununează la japonezi cultul frumosului, fiind o taină a armoniei şi a purităţii. Toate acestea oferă o stare tonică, ajutând la purificarea sufletului. Eforturile gazdei sunt îndreptate către delectarea participanţilor. Pentru buna desfăşurare a ceremoniei, trebuie îndeplinite o serie de condiţii estetice. Acestea privesc atât ustensilele, care trebuie să fie vechi, cu excepţia vasului de bambus şi a şerveţelului pentru şters, cât şi îmbrăcămintea participanţilor care trebuie să poarte kimono în culori simple. Încăperea trebuie să fie foarte curată. Ceremonia are rolul de a îndrepta atenţia oaspeţilor asupra frumuseţii naturii, iar conversaţia se va axa pe lăudarea gesturilor gazdei şi a ceremoniei în sine.
Sushi Meshi
Ingrediente: 3 căni de orez, apă, un sfert de cană de oţet de orez, o lingură de zahăr, o jumătate de linguriţă de sare.
Preparare: Fierbeţi orezul. Într-un vas puneţi o treime oţet şi două treimi apă. Adăugaţi zahărul şi sarea. Umeziţi mâinile în amestecul obţinut. Puneţi orezul cald pe o planşetă din lemn sau plastic umedă. Vărsaţi încet amestecul de apă şi oţet peste orez. Amestecaţi încet cu mâna. Se poate servi cu peşte.
Taiyaki
Un Taiyaki este o prăjitură japoneză, servită la orice oră din zi şi din noapte. Este ca un biscuite. Se foloseşte o tavă în formă de peşte, căci Taiyaki are forma aceasta. Acest desert se vinde mereu în Japonia, dar în special la Festivalul japonez (matsuri).
Ingrediente: aluat de clătite, cremă de ciocolată sau brânză, tavă pentru Taiyaki.
Preparare: Încălziţi tava, turnaţi aluatul de clătite. Pe jumătate din forme se adaugă ciocolată sau brânză, în funcţie de ce pofte aveţi. Deasupra se pun celelalte jumătăţi coapte. Se coace până când prăjitura capătă o culoare brună pe ambele părţi.
Tradiţii culinare
În Japonia, tehnicile culinare variază de la o regiune la alta, dar există un ingredient comun, care nu lipseşte de la nici o masă, fie mic dejun sau cină: orezul. Peştele şi fructele de mare, preparate în multiple forme, sunt întâlnite frecvent pe mesele japonezilor. Nu lipsesc nici algele, utilizate în forma lor deshidratată, folosite la supe şi la sushi. Carnea nu se bucură de prea mare trecere. Condimente se folosesc foarte puţine, în comparaţie cu alte bucătării.
Potrivit conceptului shun, fiecare ingredient (legume, peşti, fructe) are în decursul anului o perioadă anume, cam de 10 zile, în care calităţile nutritive sunt optime.
În general, dulciurile sunt consumate în rare ocazii. La sfârşitul mesei se mănâncă de obicei un fruct. Dintre băurile tradiţionale amintim de sake şi de ceai verde, care ajută la digestie.
Este considerată una dintre cele mai sănătoase bucătării din lume, datorită caracterului ei natural. Aşa se explică şi longevitatea japonezilor.
Ceremonia ceaiului
În cultura japoneză, ceremonia ceaiului este un ritual tradiţional, influenţat de Budismul Zen. China a fost patria ceremoniei ceaiului, dar Japonia a perfecţionat-o şi i-a conferit rafinamentul unei arte adevărate. Ceaiul verde (matcha) este preparat într-o manieră ceremonioasă de către o persoană iniţiată. Servirea se face într-o atmosferă liniştită, reprezentând detaşarea de cotidian. Arta ceaiului încununează la japonezi cultul frumosului, fiind o taină a armoniei şi a purităţii. Toate acestea oferă o stare tonică, ajutând la purificarea sufletului. Eforturile gazdei sunt îndreptate către delectarea participanţilor. Pentru buna desfăşurare a ceremoniei, trebuie îndeplinite o serie de condiţii estetice. Acestea privesc atât ustensilele, care trebuie să fie vechi, cu excepţia vasului de bambus şi a şerveţelului pentru şters, cât şi îmbrăcămintea participanţilor care trebuie să poarte kimono în culori simple. Încăperea trebuie să fie foarte curată. Ceremonia are rolul de a îndrepta atenţia oaspeţilor asupra frumuseţii naturii, iar conversaţia se va axa pe lăudarea gesturilor gazdei şi a ceremoniei în sine.
Sushi Meshi
Ingrediente: 3 căni de orez, apă, un sfert de cană de oţet de orez, o lingură de zahăr, o jumătate de linguriţă de sare.
Preparare: Fierbeţi orezul. Într-un vas puneţi o treime oţet şi două treimi apă. Adăugaţi zahărul şi sarea. Umeziţi mâinile în amestecul obţinut. Puneţi orezul cald pe o planşetă din lemn sau plastic umedă. Vărsaţi încet amestecul de apă şi oţet peste orez. Amestecaţi încet cu mâna. Se poate servi cu peşte.
Taiyaki
Un Taiyaki este o prăjitură japoneză, servită la orice oră din zi şi din noapte. Este ca un biscuite. Se foloseşte o tavă în formă de peşte, căci Taiyaki are forma aceasta. Acest desert se vinde mereu în Japonia, dar în special la Festivalul japonez (matsuri).
Ingrediente: aluat de clătite, cremă de ciocolată sau brânză, tavă pentru Taiyaki.
Preparare: Încălziţi tava, turnaţi aluatul de clătite. Pe jumătate din forme se adaugă ciocolată sau brânză, în funcţie de ce pofte aveţi. Deasupra se pun celelalte jumătăţi coapte. Se coace până când prăjitura capătă o culoare brună pe ambele părţi.
