Sorin Oros - Bucataria chinezeasca din Satu-Mare

Stii cum e atunci cand ajungi intr-un oras in care ai multi prieteni? Ai doua variante. Unu. Sa spui fiecaruia ca ajungi la alta ora, ca sa nu se supere ca ai trecut mai intai pe la altul! Riscul este ca o sa pranzesti de atatea ori, ca o sa te injuri singur ca ai venit si, dupa a treia vizita, n-o sa te mai poti scula de pe scaun, fie de ghiftuiala, fie de bautura! Ca nu-i politicos sa refuzi! Inevitabil, nu vei mai putea sa mananci la ultimul! Se va supara pe tine. Deci, trebuie sa ai un cadou pentru el si-un buchet de flori pentru sotie, ca s-a chinuit pentru tine. Doi. Sa-i suni pe toti dinainte si sa-i inviti la masa! Da’ nu-ti dai seama ce risti! Dac-ai venit pentru vreo doua zile, si cu treaba, stai trei si nu mai rezolvi nimic!

Da’ cum faci, depinde de fiecare (si de amicii pe care-i ai!).

Cert e ca eu ajung mai pe seara la prietenul meu, actorul Sorin Oros. La el, nici tu ciorbe grase, nici sarmale cat pumnul si nici torturi fistichii de loc sensibilizate de gandul ca ai o vezica biliara de pensionar. "Poate mai ai vreo doua-trei vizite in program", zice si-mi toarna un paharel (ceva bun, facut in casa - sub 50 de litri - neimpozabil!), apoi se apuca mai departe de treaba la aragaz. Dau sa trag cu ochiul peste umarul lui, dar se face ca mai ia ceva de pe bufet si nu ma lasa. Nus’ ce e, da’ bine mai miroase!

"Nu sunt un tip pretentios, dar la ciorbe o refuz categoric pe cea de burta", ma ia de departe Sorin. "In rest, mananc orice, in afara de ghiveci si varza a la Cluj (poate tocmai pentru ca sunt clujean). Pe mine reusesti sa ma tii, si nici nu-i greu, cu o oala de zama, cum zicem noi in Ardeal, o saptamana. Pe primul loc e ciorba de salata. Dar cand vine vorba de carne, atata iti trebuie! O mananc gatita in orice fel, fripta, fiarta, nu conteaza, carne sa fie! Asa cum iti spuneam, sunt usor de tinut. Nu foarte ieftin, da’ usor!"

Pe fundul de lemn odihneste, umflandu-se cu fala, un piept fraged de pui.

MIRODENII. "Nu-mi prea place totusi sa gatesc", ma uimeste Sorin. Si totusi taie cu atata pricepere carnea, de i-ar veni unuia, un anume bucatar, stiu eu cui, sa intre in pamant de rusine. "Si stii de ce? Pentru ca dupa cateva tentative nereusite am crezut eu ca nu prea am talent la asta si am lasat-o mai moale", revine el cu explicatia. "Vreau sa spun ca aveam obiceiul sa invetez mancaruri ciudate, care inevitabil luau apoi calea cosului de gunoi. Puneam mirodenii in orice, chiar si in prajituri. Odata am facut o ciorba de vitel, cu multe buruieni si arome. A iesit o nebunie! Dar la final am pus si vreo 10 cuisoare. Ulterior am aflat ca astea, cu gustul lor puternic, se pun doar la caltabos si muraturi. Asa ca am plans dupa bietul vitel o saptamana. Nici macar n-am putut sa spun «mananc si plang», pentru ca il aruncasem deja. Asa ca de-atunci iubita mea sotie are grija ca frigiderul sa fie mereu plin, ca sa nu ma mai apuc eu de cine stie ce nazbatii prin bucatarie!"

Felul principal, teatrul

Parca o si aud pe sotia lui, pe Flori, comentand, "ma lauda degeaba, gatesc doar o data pe saptamana, eventual!". Sau poate doar mi se pare... Asa ca las povestea sa curga mai departe.

"Totusi, in zilele bune sau cand avem musafiri si vreau sa epatez si eu ca orice artist, gatesc o chinezarie de unii zic ca trebuia mai bine sa ma fi facut bucatar, nu actor. In functie de cate sticle de vin am golit, sau cate mai am de dovedit, le dau sau nu dreptate. Reteta asta chinezeasca am inventat-o pe strazile Amsterdamului, unde acum doi ani mi-am facut o parte din concediu. Acum, sa nu crezi c-am inventat-o, asa, cum inventeaza poetii poezii, dar asa se spune. Si asta pentru ca in toata perioada cat am stat acolo am mancat, cred, tot ce se putea gasi in materie de chinezarie. Asa ca firesc era sa incerc sa-mi fac si singur. La finalul sejurului nostru, am purces intr-un supermarket, unde gaseai de toate in materie de gastronomie orientala, Toko Asia, de unde m-am aprovizionat cu buruieni si mirodenii si tot felul de vase necesare in bucataria asta care nu se compara cu nimic."

Si zicand asta, salta putin de pe foc vasul in care au inceput deja sa sfaraie intr-o buna vecinatate minuni de mai aproape sau de mai departe. "Cred ca cel mai important este wok-ul, adica tigaia asta in forma de palnie, mai mare si mai adanca decat cele cu care suntem de regula obisnuiti noi, in care se prepara totul. Importanta ei atunci cand prepari o reteta din bucataria asiatica, chinezeasca in mod special, este ca, datorita formei, caldura se distribuie altfel decat la vasele obisnuite, mult mai uniform, iar din aceasta pricina carnea sau legumele se prajesc repede pe peretii vasului."

Gata! Nu? Mi se paruse ca Sorin a terminat de gatit. Totusi. Adauga tuse fine din brunul sosului de soia si totul se retrage la o binemeritata odihna in bratele colturoase ale unei farfurii.

"Daca n-ai murit dupa un asemenea ospat pus la cale de mine", rade Sorin, "te asigur ca «ma calci» si alta data. Iar dupa atatea delicatese, cui ii mai arde de teatru? Ei bine, mie! Pentru ca, totusi... am avut o vara productiva. Am filmat aproape doua luni la Harghita Bai intr-o coproductie Romania - Italia - Ungaria, «Vizita Arhiepiscopului» in regia lui Zoltan Kamondi. Iar la teatru, ca la teatru..." Iar in bucatarie, ca-n bucatarie, cum ar zice amicul Costache al lui Pastorel. Pai, ia sa vedem noi cum care va sa zica vine asta!

ACTORUL A IESIT IN STRADA Vedeta? Eu prefer sa fiu un om care isi vede de treaba! Si cum treaba asta la mine se cheama teatru, pot s-o fac si fara sa caut publicitatea cu orice pret sau sa zambesc frumos in camera, doar-doar oi aparea la televizor. Nu joc la teatrul la care sunt angajat? Nu-i nimic! Mi-am facut din 2004 o asociatie teatrala, "Transfestsilvania Theatrum", si am pornit la drum cu alti patru colegi actori, un artist plastic si o secretara. Am montat deja "Noir Desir", de Diana Chiorean, "Cafeaua domnului ministru", de Horea Garbea, iar acum pregatim alte doua spectacole, "Oameni si soareci" de John Steinbeck, cu un Florin Piersic de zile mari in rolul principal, "Sclavii vaginelor", un text scris de mine si un spectacol dupa "Cartea lui Iov", pe un scenariu de Gavril Pinte, la biserica greco-catolica. Nu avem scena? Iar nu-i nimic! Jucam in spatii neconventionale! Avem un club care ne gazduieste. Si, la urma urmelor, de ce sa nu scoatem teatrul in strada!?

PENTRU CA NOUA NE PASA! In cadrul asociatiei teatrale pe care o conduc, pregatim proiectele in mod special cu sprijinul consiliului local al municipiului Satu-Mare si al domnului primar Iuliu Ilyes. Acum repetam "Variatiuni enigmatice", de Erich Emanuel Schmidt, cu Radu Sas si Carol Erdos, spectacol prilejuit de aniversarea a 30 de ani de teatru pe care Radu Sas ii implineste si un recital mai special din lirica lui FranIois Villon. In decembrie vom avea muzica folk si colinde.

PUI CU MUGURI DE BAMBUS

Ai nevoie de 500 g piept de pui, fiert si taiat bucatele, doua linguri ulei de susan, doua-trei linguri sos de soia, muguri de bambus din conserva (fara lichid!), doua linguri sos de ghimbir, putina pasta de ardei iute, putina apa si piper. Puiul se prajeste rapid in ulei, apoi se adauga sosul de soia si mugurii de bambus, sosul de ghimbir, pasta de ardei iute, putina apa si piper. Daca sosul nu este destul de legat, se pune o lingura de faina de orez. Totul se serveste cu orez fiert sau cu paste din faina de orez. Uneori, mai imbogatesc reteta cu ciuperci aromate negre (tot din conserva) sau cu ciuperci de padure uscate, dar puse la inmuiat cu o zi inainte. Daca vrei poti sa adaugi ananas in loc de muguri de bambus. SFAT Inainte de a baga la ghiozdan e musai sa tragi trei stampere de palinca tinuta in butoi de dud. Iar ca sa te poti retrage, ia 100-200 de Unicum pentru digestie, vin alb sau bere.