Tamaioasa romaneasca II

In Romania, soiul Tamaioasa romaneasca se gaseste cultivat pe o suprafata totala de numai 1.000 de ha, destul de modesta, daca ne gandim ca in Bulgaria acelasi soi e cultivat pe o suprafata de cinci ori mai mare.

In Romania, soiul Tamaioasa romaneasca se gaseste cultivat pe o suprafata totala de numai 1.000 de ha, destul de modesta, daca ne gandim ca in Bulgaria acelasi soi e cultivat pe o suprafata de cinci ori mai mare.

Tamaioasa romaneasca, in trecut, a facut parte din sortimentul traditional al Podgoriei Dragasani (de unde si sinonimul Tamaioasa de Dragasani) alaturi de soiurile romanesti Cramposie, Braghina si Gordan. In Podgoria Dealu Mare, Tamaioasa romaneasca era cultivata alaturi de soiurile romanesti Gordin si Basicata. In Podgoria Cotnari, de fapt singura podgorie care isi mai pastreaza sortimentul traditional, Tamaioasa romaneasca intra alaturi de soiurile Grasa, Feteasca alba si Francusa. Trebuie facuta precizarea ca, asa cum in Oltenia si Muntenia Tamaioasa romaneasca a fost cunoscuta sub denumirea de Tamaioasa de Dragasani, in Moldova, acelasi soi poarta si numele de Busuioaca de Moldova sau Tamaioasa de Moldova.

De aici si confuzia care se mai face in prezent, atunci cand sunt folosite pe sticlele de Tamaioasa romaneasca etichete pe care sunt inscriptionate sinonimele soiului, de exemplu Busuioaca de Moldova. In aceste cazuri, consumatorul crede ca sunt soiuri diferite.

Tamaioasa romaneasca se cultiva in Romania in 21 de centre viticole cuprinse in podgoriile: Cotnari, Dealu Mare, Stefanesti Arges, Dragasani, Dealurile Craiovei, Podgoria Severinului, Plaiurile Drancei. De asemenea, plantatii nesemnificative din soiul Tamaioasa romaneasca se mai gasesc si in alte podgorii din Moldova.

Fiind un soi autofertil, are avantajul de a fi cultivat in plantatii pure pe suprafete mari. Vocatia soiului este de a produce vinuri albe, dulci si aromate, realizate prin culesul strugurilor la supracoacere. Parga incepe normal spre sfarsitul lunii iulie si mai rar la inceputul lunii august. Etapa de supracoacere pe care o suporta Tamaioasa romaneasca este practic un proces fiziologic natural in care o parte din apa din boabe se evapora, ducand la cresterea concentratiei in zaharuri. Interesant de mentionat este faptul ca aroma de muscat a vinului obtinut din soiul Tamaioasa romaneasca se mentine, la invechire la sticla, un timp mai indelungat de 7-8 ani. Desigur, prin invechire, aroma isi schimba caracterul, vinul capata nuante olfactive care sugereaza mirosul fagurelui de albine. Vinul de Tamaioasa romaneasca impresioneaza prin puternica sa personalitate, ceea ce a determinat ca multi specialisti si admiratori sa-l numeasca, pe buna dreptate, un "vin-capodopera".