Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Antichitate, locuitorii din Insula Rhodos erau navigatori şi negustori renumiţi cărora le plăceau in mod deosebit lucrurile impresionante. Legendele spun că pe Insula Rhodos fuseseră construite nu mai puţin de 3.000 de statui, dintre care o sută erau de-a dreptul uriaşe.
In Antichitate, locuitorii din Insula Rhodos erau navigatori şi negustori renumiţi cărora le plăceau in mod deosebit lucrurile impresionante. Legendele spun că pe Insula Rhodos fuseseră construite nu mai puţin de 3.000 de statui, dintre care o sută erau de-a dreptul uriaşe. La intrarea in port se afla statuia zeului soarelui, Helios. Datorită inălţimii foarte mari (peste 34 de metri, aproximativ trei sferturi din inălţimea Statuii Libertăţii), a fost supranumită "Colosul din Rhodos".
Istoria lui incepe in anul 305 i.Hr., atunci cănd Demetrios Poliorketes, succesorul lui Alexandru cel Mare, a condus atacul asupra cetăţii Rhodos. A fost insă infrănt, iar in cinstea acestei mari victorii locuitorii au hotărăt să construiască o statuie care să simbolizeze puterea, unitatea şi curajul de care au dat dovadă apărătorii cetăţii. De 12 ani (304 -292 i.Hr.) a avut nevoie Chares din Lindos, elevul marelui sculptor Lysippos, pentru a duce la capăt această sarcină. S-au folosit marmură albă pentru soclu şi bronz intărit ulterior cu fier şi piatră pentru corpul zeului Helios. De asemenea se spune că s-au adus in total 15 tone de bronz şi 9 tone de fier.
Rămăşiţele zeului
Colosul din Rhodos a ţinut piept vănturilor dinspre mare doar 44 de ani. In 226 i.Hr., un cutremur puternic l-a ingenuncheat, prăbuşindu-se la pămănt. Unii istorici din Antichitate povestesc că statuia nu s-a dărămat cu totul, străjuind in continuare portul din Rhodos, deşi a rămas intr-un singur picior. După această nenorocire, locuitorii cetăţii au incercat să-l reconstruiască, dar oracolul din Delfi i-a anunţat că zeul Helios este foarte supărat pe ei şi că ar fi mai bine să lase colosul să se odihnească in pace. După opt sute de ani, resturile statuii incă zăceau pe pămănt, dar chiar şi in această stare ii impresionau cu putere pe călători. Istoricul Plinius cel Bătrăn spunea că puţini erau oamenii care puteau să cuprindă cu măinile degetul statuii lui Helios. De altfel, fiecare deget in parte putea fi considerat mai mare decăt o statuie obişnuită.
In anul 654 d.Hr., Muawiyah I a cucerit cetatea Rhodos şi a hotărăt să văndă resturile statuii unui negustor din Edessa. Pentru a le transporta pănă in Siria, acesta a aşezat bucăţile de bronz pe spatele a nouă sute de cămile.
Pe malul Mării Egee
Bucătăria specifică Insulei Rhodos a fost puternic influenţată de apropierea de Marea Egee. Prin urmare, cele mai răspăndite preparate sunt pe bază de peşte şi fructe de mare. Nu e de mirare că egeenii au descoperit multe variante de preparare a peştelui. Chiar şi cel mai simplu preparat, "kakaviá" - supă din peşte marin - , putea fi imbogăţit cu legume (cartofi, ceapă, roşii, dovlecei sau ţelină), cu alte sortimente de peşte sau se putea prepara ceea ce grecii numeau "nectarul mării" (o supă foarte concentrată, obţinută doar din apă de mare şi peşte). In ceea ce priveşte carnea, cea de capră este considerată o adevărată delicatesă in această zonă. Se serveşte cu garnitură de legume (cum ar fi anghinare, vinete şi fasole verde) sau cu un delicios sos din ouă şi suc de lămăie. Preparatele culinare se aromatizează cu măghiran, oregano şi mentă. Brănza obţinută atăt din lapte de oaie, căt şi de capră are o consistenţă uşoară şi este fie dulce, fie acră. Se foloseşte in principal la prepararea plăcintelor şi a salatelor. Dulciurile sunt pe bază de nuci, alune, fructe uscate, stafide şi miere.
Pui ca in Antichitate
Ingrediente: un pui mediu tăiat
in sferturi, două cepe mari roşii
şi un căţel de usturoi, fripte toate pe grătar, o jumătate de cană de oţet,
o jumătate de cană de miere,
500 g ceapă verde tocată foarte fin,
5 ficăţei de pui tocaţi şi căliţi, două linguri de stafide negre, o linguriţă de seminţe de chimion mărunţite, o linguriţă de seminţe de coriandru zdrobite, o jumătate de cană de ulei de măsline, o jumătate de cană de seminţe de rodie, sare, 150 g brănză prăjită pe grătar şi taiată in cuburi.
Preparare: Ceapa şi usturoiul se imbracă in folie şi se prăjesc pe grătar (nu se curăţă). Se ţin pănă cănd se inmoaie. Intr-un vas se amestecă mierea, oţetul, ceapa verde, uleiul de măsline, sarea, chimionul şi coriandrul. Puiul se lasă la marinat in această compoziţie timp de opt-zece ore, intr-un loc răcoros (frigider). Se curăţă de coajă cepele şi usturoiul şi se pasează. Puiul, ficatul, soluţia de marinat, piureul de ceapă cu usturoi, stafidele şi seminţele de rodie se pun intr-un vas adănc de ceramică, se acoperă cu un capac şi se lasă in cuptor, la 180ËC, timp de o oră şi jumătate. Se mai poate adăuga oţet din cănd in cănd. Brănza se pune cu zece minute inainte de a scoate vasul din cuptor. Se lasă puţin deoparte inainte de a se servi şi se poate decora cu seminţe de rodie. Carnea de pui se poate mărunţi foarte fin.
Pricomigdale
Ingrediente: două albuşuri, un gălbenuş, 600 g zahăr, sucul de la o lămăie, pesmet, esenţă de migdale, portocale sau apă de trandafiri, zahăr pudră, un kg de migdale (opărite pentru căteva secunde şi apoi trecute sub un jet de apă rece, fără pieliţă şi tocate mărunt).
Preparare: Se bat albuşurile cu zahărul şi puţină zeamă de lămăie ca să se obţină un meringue. Se adaugă gălbenuşul, migdalele şi esenţa de migdale. Se formează cerculeţe. Dacă amestecul este prea moale, se adaugă pesmet şi se pun intr-o tavă acoperită cu foaie de copt. Se coc in cuptor la 200ËC pănă cănd devin maronii deasupra, apoi se scot din cuptor. Pricomigdalele trebuie să fie moi inăuntru. Se stropesc cu apă de trandafiri căt sunt incă fierbinţi. Se lasă să se răcească şi se servesc presărate cu zahăr pudră.
Smochine umplute
Ingrediente: 24 smochine uscate, 12 jumătăţi de nucă, o cană de miere grecească (cu parfum de mentă), o lingură de apă de trandafiri, 6 foi de patiserie.
Preparare: Se lasă smochinele la inmuiat timp de 24 de ore intr-o soluţie obţinută din 3 linguri de miere, o lingură de apă de trandafiri şi apă caldă căt să le acopere. A doua zi se scot smochinele, se zvăntă şi se umplu cu căte o jumătate de nucă. Restul de miere se incălzeşte, se pune peste lichidul in care au stat smochinele şi se toarnă totul peste smochinele umplute. Se servesc la temperatura camerei.
Variantă: Se zvăntă smochinele, se umplu şi se invelesc in căte un sfert de foaie de aluat. Se formează căte o mingiuţă care se unge cu ulei şi unt, apoi se pun in cuptorul incins, timp de 5 minute, pănă cănd aluatul se face auriu. Se incălzeşte siropul şi se toarnă căte puţin peste fiecare rulou, apoi se serveşte.
