Un strop (înţepător) de sănătate

Grave tormentum fames! Adică groaznic chin mai este şi foamea asta! M-am săturat de obişnuitele mele ciorbe, arhicunoscutele piureuri şi pilafuri şi de prea banalele fripturi. Trebuie să iau o iniţiativă, că doar a venit primăvara! Iar miros de primăvară parcă vine şi dinspre frigiderul meu, căci zăresc un coşuleţ cu nişte bucheţele de plăntuţe verzi-verzulii. Ce-aş putea face cu ele! Deocamdată să le curăţ şi să le spăl! Auuu şi văleleuuu! Cred că plantele acestea mă provoacă la duel!

Două mâini dibace...
Mâinile, singurele instrumente cu care mă pot lupta, au o mulţime de semnificaţii. Pot să ating, să prind, să mângâi, să fac masaj. Mâinile sunt implicate în diverse activităţi, aşa că mă bazez pe ele că nu mă vor lăsa să fiu învins. Îmi amintesc atâtea expresii pe care mi le-a spus mama legate de mâini:  „lucru de mână”, „broderie de mână”, „a pune mâinile la treabă”, „a-şi face mâna”, „a trage ultima mână”. În acelaşi timp, expresiile pot sugera şi lipsa activităţii: „cu mâinile-n sân”, „cu mâinile încrucişate”. Poate arăta libertatea, în expresii ca: „a avea mâna liberă”, dar poate arăta şi lipsa libertăţii: „legat de mâini şi de picioare”, „cu mâinile legate”. Ea poate indica şi călăuzirea: „a duce de mână”, sau educarea: „a-i pune stiloul în mână”. Tot mâna poate indica salutul, respectul: „sărut mâna”, prietenia sau dragostea: „a se ţine de mână”, „a strânge mâna cuiva”, „a-şi da mâna”.
Dar tot mâna poate simboliza şi războiul, prin gesturi de agresivitate: „cu puşca în mână”, „a ridica mâna asupra cuiva”. Dragele mele plăntuţe, e cazul de aşa ceva?

Bogăţie de vitamine       
Gândurile mele războinice au fost oprite de Buni Mona (mama tatălui meu), care văzân­du-mă atât de agitat mi-a explicat cum stă treaba cu... urzicile, căci des­pre ele este vorba în povestea mea. Chiar dacă sunt puţin înţepătoare, ele sunt cât de poate de vindecătoare! Mi-a dat câteva sfaturi despre cum le-am putea prepara împreună, astfel în­cât să ne bucurăm de bogăţia de vi­ta­mine. Salata de urzici se prepară nu­mai din urzici, frecate cu sare pentru a nu mai fi înţepătoare, sau în aso­ciere cu frunze de păpădie şi lăp­tucă, cu puţin ulei şi zeamă de lămâie ar fi o variantă. Apoi nu mi-ar strica nici o supă de urzici din frunze tinere, fierte în apă cu sare, înăbuşite în puţin unt.

Se poate îngroşa cu făină, mărar şi câteva felii de cartof. Nu trebuie uitat nici pilaful colorat cu urzici, dar nici chiftelele. Pentru cele din urmă, urzicile crude sau opărite se toacă mărunt, se amestecă bine cu o cantitate dublă de cartofi raşi, un ou proaspăt, puţine frunze de coada-şoricelului, o ceapă tăiată mărunt şi sare. Apoi se prăjesc în ulei. Şi pentru ca meniul să fie complet, Buni Mona îmi propune o plăcintă preparată din urzici fierte şi tocate mărunt, amestecate cu unt, brânză telemea, sare, piper şi ouă fierte tari şi zdrobite. Compoziţia se aşază pe foi de aluat, care se rulează şi se pun la cuptor într-o tavă.
După ce am aflat atâtea bunătăţi pe care le pot prepara, n-am mai văzut în urzici un duşman. Chiar dacă m-am mai înţepat puţin când le-am ales, bucuria gustului a compensat!