Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Copilul îşi pusese capul pe sânii mari, văduviţi de harul laptelui matern şi se cuibărise în poala primitoare, înconjurat cu iubire de braţele calde şi ocrotitoare.
"Salate, salate, salate!", se aude un glas necunoscut, la uşa mea. "Cine e?" întreb eu, prefăcându-mă că nu ştiu cine strigă. Mă uit pe vizor şi ce să văd: Draga şi Dănuţ, nepotul cel fără de părinţi al vecinei. Behăiau cu voci schimbate, crezând că nu-i voi descoperi.Deschid uşa brusc şi amândoi sar în sus, speriaţi. "Aha! V-am prins! Ce căutaţi la uşa mea?", le zic eu ca unor necunoscuţi. Amândoi s-au înghesuit înăuntru, bucuroşi nevoie mare că mă păcăliseră şi s-au oprit în bucătărie. "Dragă, azi ne ai de musafiri! Nu mai plecăm de la tine până diseară când vine mamae!", zise Draga, făcându-mi semn că trebuie să accept. Şi, am acceptat!
Draga s-a instalat pe canapea, nu înainte de a pune pe masă o pungă din plastic. Dănuţ s-a repezit să desfacă punga şi să-i scoată conţinutul: o salată verde şi multe ouă de prepeliţă. Draga mă privi ghiduşă invitându-mă să intru în joc. "Băi! Lămuriţi-mă şi pe mine ce vreţi să faceţi cu astea!? Că nu mai pricep nimic!" "Păi, ne-am gândit să ne faci tu o salată, din aia bestială, dar pe care să ne-o facem noi."
"Păi cum vine chestia asta?", întreb eu nedumerită. "O fac eu sau voi?" "Matale!", zice Dănuţ scurt şi se urcă pe canapea, lângă Draga.
Am spălat salata şi am fiert ouăle. Am scos din frigider câteva frunze de spanac, roşioare mici, ceapă verde, ridichi. Le-am pus pe fiecare în castronaşe şi le-am înşirat pe masă. Am pus oliviera, farfuriile şi tacâmurile.
Draga a început să-şi pună în farfurie, sub privirile atente ale copilului, care o imita imediat: două frunze de salată, patru rondele de ridichi, trei roşioare, bucăţele de ceapă, patru fruze de spanac, puţin ulei de măsline, puţin suc de lămâie, puţină sare şi patru ouţe deasupra! La mutra mea nedumerită, Draga îmi explică: "Vezi? Iată ce înseamnă o operă de artă culinară! Admiră şi tu!", mai zise ea uitându-se cu subânţeles la Dănuţ. Şi, începură a mânca tacticoşi din opera de artă.
Terminarăm de mâncat şi copilul se ghemui fericit în braţele Dragăi. Vorbeam cu voce mai joasă şi curând, băieţelul adormi. Cu guriţa întredeschisă, sufla aer cald cu miros de înger, pe sânii ei, făcând-o fericită. Draga fura un strop din rodul interzis de soarta-i nedreaptă. Două mari dureri smulgeau vieţii clipe de fericire!
