Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru a-şi lua o măsură de precauţie, să nu-i aibă pe conştiinţă pe cititori că i-a ingrăşat, doamna Cristina Stamate şi-a inceput cartea de bucate cu o imbatabilă cură de slăbire, sfătuindu-i pe cei care o iau pe "arătură" să se intoarcă la prima pagină. Deşi a ţinut toată viaţa la siluetă, i-au plăcut toate măncărurile şi nu a dat inapoi cănd a fost vorba de preparatele din carne.
Pentru a-şi lua o măsură de precauţie, să nu-i aibă pe conştiinţă pe cititori că i-a ingrăşat, doamna Cristina Stamate şi-a inceput cartea de bucate cu o imbatabilă cură de slăbire, sfătuindu-i pe cei care o iau pe "arătură" să se intoarcă la prima pagină. Deşi a ţinut toată viaţa la siluetă, i-au plăcut toate măncărurile şi nu a dat inapoi cănd a fost vorba de preparatele din carne.
Aşa că a cules de peste tot reţete cu carne de pui, curcan, vită, miel, berbecuţ sau porc, aplicăndu-le in faimoasa sa bucătărie. Aşa că, ce spuneţi de: "Am pus-o de mămăligă⦠cu carne", "Eva⦠de miel", "Cotlete⦠puşculiţă?", "Văcuţă savantă", "Ruladă de viţel⦠altfel", "Pui aghesmuit cu bere" sau de o "Tocană de⦠(curcan) Bach"? Sunt grozave, credeţi-ne pe cuvănt!
Pui aghesmuit cu bere
Ce mai incolo, incoace, vă propun să preparaţi un pui ebrietat simpatic şi plin de savoare ca un tinerel troscănit intăia oară cu vinul de impărtăşanie!
Luaţi un pui frumuşel şi măricel, despicaţi-l cu indemănare de chirurg şi răscrăcăraţi-l (alt termen mai elevat nu mi-a venit in minte şi chiar dacă imi venea, nu era la fel de plastic) intr-o tavă ce va merge la cuptor, in aşa fel incăt să arate ca două jumătăţi de pui in plan desfăşurat... mi-am mai dres busuiocul la imaginea de intelectuală, nu? Condimentaţi-l cu ce doriţi (vegeta sau ungeţi-l cu puţină smăntănă amestecată cu o linguriţă de muştar etc.). Puneţi puţină apă in tavă şi băgaţi-l la cuptor. Cănd a inceput să se rumenească, turnaţi (inconştiente mici ce sunteţi!) peste el o sticlă de bere (conţinutul adică... să n-avem vorbe de proces!), berea poate fi de ce marcă vor muşchii d-voastră, şi lăsaţi in continuare la cuptor incă 20 de minute, stropind puiul cu sosul de bere din timp in timp. Se va "bronza" minunat, iar sosul rezultat are un gust de malţ, special şi aiuritor. Ca garnitură puteţi alege bucăţele de conopidă gratinată sau felii de cartofi, de un deget grosime, fierţi intăi, răciţi, daţi prin ou şi pesmet şi prăjiţi in tigaie. Cănd il serviţi, puneţi puiul pe un platou, garnitura, de jur imprejur, iar alături, intr-un castronel, sosul!
Să aveţi la indemănă paleta de prins muşte, să puteţi să mai pocniţi din cănd in cănd căte un comesean mai răbdător in bătaia ce se va incinge vizavi de cine ia mai mult sos.
Mere umplute cu carne
Da! Doamnele mele, da, mi-am luat temperatura, e normală! (â¦). Incercaţi, dacă aveţi fantezie, să cumpăraţi căteva mere, din acelea foarte verzi, tari ca la balamuc (â¦). Aceste mere, care nu sunt prea dulci, deci numai bune, le veţi curăţa pe model zebră, adică o dungă da, una nu, vă veţi descotorosi de cotor, cu ajutorul unui aparat specializat pentru asta sau cu răbdare de romăncă sărăcuţă, important e să obţineţi un spaţiu gol in mijlocul mărului. Puţină carne tocată de vită sau piept de pui tocat (atăt căt vă e necesar să umpleţi merele), o veţi căli ca la musaca, in puţin ulei sau unt, adăugănd o lingură de smăntănă. Pui această umplutură, model "boală de nervi", umpleţi locul lăsat vacant prin eliminarea cotorului şi seminţelor lui. Intr-o tavă ce se poate pune la cuptor, unsă din belşug cu unt sau margarină, aranjaţi frumos merele umplute. Luaţi un alt măr, daţi-l pe răzătoarea mică, iar zeama rezultată prin stoarcere turnaţi-o pe fundul tăvii. Dacă nu e suficientă, mai adăugaţi puţină apă. Puneţi, pe post de căpăcel, la fiecare măr căte o jumătate de miez de nucă. Puneţi tava cu merele umplute la cuptor timp de 15-20 de minute. Incercaţi cu o scobitoare dacă s-au frăgezit merele şi stingeţi cuptorul. Le veţi servi reci, ca aperitiv, puse atrăgător pe căte o frunză de salată verde (â¦). Să auzim de bine... eu totuşi mă duc să-mi iau calmantele.
Friptură (pardon de expresie) ţigănească
Desigur, cănd spui friptură pare simplu, poate scump (dacă nu te ţine portofelul) şi in orice caz lipsit de mister. Dar eu am măncat un fel de friptură cu un nume aparent de cartier, dar cu un gust rafinat, care trebuie, cred eu, incercat.
Faceţi efortul financiar să agonisiţi 1 kg de ceafă de porc, pe care o porţionaţi in felii groase de 2 cm. Tăiaţi o ceapă mai măricică in rondele fine şi intr-un vas care poate merge la cuptor (â¦) puneţi o lingură de ulei şi ceapa tăiată rondele, in strat frumos, aşternut pe fundul vasului.
Puneţi vasul in cuptorul incins in prealabil şi dat la foc mic, pentru căteva minute, pănă se inmoaie puţin ceapa (â¦) Scoateţi vasul din cuptor. Curăţaţi o căpăţănă de usturoi şi pisaţi căţeii ca pentru mujdei şi frecaţi cu ulei usturoiul ca la maioneză. Ungeţi cu această pastă fiecare felie de carne şi puneţi feliile peste patul de rondele de ceapă inmuiată anterior. Condimentaţi carnea şi puneţi la cuptor la foc mic. Din cănd in cănd, stropiţi friptura cu vin alb dulce indoit cu apă. Cănd totul e gata, numai bun de servit, presăraţi peste friptură boia (â¦)
Cotlete... puşculiţă?!
M-am găndit că la o primire sărbătorească ar fi indicat să nu vă puneţi doar părul pe bigudiuri pentru o coafură trăsnet, ci să incercaţi să puneţi pe bigudiuri şi minţile mesenilor cu un fel de măncare surpriză!
Luaţi cotlete de purcel, săracul de el, el e sacrificiul, tăiate mai grosuţ... aşa, cam de două degete, şi faceţi pe mijloc căte o crestătură, ca un buzunar, paralelă cu osul care ţine cotletul şi opusă cu el. Să fim clari: pe de o parte aveţi osul, pe vizavi... crestătura limpede! Luaţi pentru fiecare cotlet căte o costiţă afumată, feliată subţire şi o felie de brănză topită, tot feliată, din acelea ambalate fiecare felie subţirică in folia ei de plastic. Puneţi felia de costiţă şi pe cea de brănză topită una peste alta, la mijloc un căţel de usturoi pisat, rulaţi-le cu talent şi introduceţi-le in buzunarul de la mijlocul cotletului. Cu un beţişor sau cu două, trei scobitori, tricotaţi inchiderea buzunarului. Puneţi cotletele la prăjit intr-o tigaie cu ulei combinat cu puţin unt pentru căteva minute necesare frăgezirii cotletelor, intorcăndu-le cu simţ de răspundere pe amăndouă părţile, pănă se rumenesc bine. Buzunarele trebuie inchise cu atenţie, să nu se topească şi să curgă umplutura dinăuntru, care, nu uitaţi, conţine şi brănză! Cănd sunt gata rumenite şi frăgezite, presăraţi cotletele cu puţină sare şi piper, acoperiţi-le cu un capac (după ce aţi stins aragazul... fireşte), ca ele să rămănă calde pănă le veţi servi. Ca garnitură, merg "sfoară", ca echilibristul de la circ, ceva spaghete milaneze, peste care presăraţi caşcaval ras şi, evident, nu ocoliţi nici cotletele, atunci cănd ploaia de caşcaval ras e la indemăna dumneavoastră. Poftă... fericită şi Sărbători... bune!
