Anul trecut, la Braila, am facut duet cu George Nicolescu. N-am cantat, am ras. Am ras atat de tare, incat cred ca se auzea panâ la Ploiesti⦠La un moment dat, maestrul a fost intrebat cum a ajuns la Braila. Raspunsul: "A nimerit orbul Braila si sa n-ajung eu!?". Aceasta replica spune cam tot despre fascinantul personaj George Nicolescu.
Rade de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. Cand este serios (se mai intampla) ii multumeste lui Dumnezeu ca i-a luat vederea ca sa vada mai bine intelesul lucrurilor. "Tot ceea ce este in jur este o lipsa de vedere a oamenilor. Sa ma ierte bunul Dumnezeu, dar cred ca sexul se face in pat, si nu altfel. Nu sunt de acord cu sexualitate adusa la situatia de a nu se sti exact ce mai este: animalism sau umanism exagerat".
O FEMEIE "Acest CD va contine aproape toate piesele care au fost incluse pe viniluri. Se vor gasi si alte melodii care n-au fost niciodata inregistrate pe placa. Iar la o piesa veche, care va fi remixata, voi face un duet surpriza, cu o femeie care ramane inca necunoscuta!" George Nicolescu, muzician |
DACA EL VREA! "Daca oamenii nu «vrea» ?! De fiecare data cand am vrut eu sa mi se faca un CD, s-au gasit tot felul de aiureli, in asa fel incat sa nu existe banuâ. Nu ma refer la Tovarasuâ Banuâ, ci la banuâ in sineâ¦" George Nicolescu, muzician |
SA MURIM DE RAS, NU ALTA!
|
Pe la inceputul lunii martie 1973, George Nicolescu a participat, cu "Eternitate", la "Gala top saptamana". "Un tip, e mai bine pentru el ca nu mai stiu cum il cheama, aranja partiturile pentru orchestra lui Sile Dinicu. Cand deodata zice: «urmeaza Eternitate cu ala orbuâ». Eu n-aveam nume. Eram student si, probabil, d-aia nu-mi stia numele. Impreuna cu un prieten, am inceput sa vorbesc frantuzeste ca sa-l socam. Acum nu mai stiu ce i-am zis, pentru ca nu mai stiu franceza. Dar baga niste semne de punctuatie, cate trei⦠(rade)". Ce gluma buna! Trebuie amintit, totusi, ca George Nicolescu a fost profesor de limba franceza la Scoala de Ambliopi de la Buzau. "Nu mi-a fost deloc usor. Facultatea o facusem la Bucuresti. Dar pe vremea aceea aveam un atu, care cred ca m-a ajutat mult: eram un tip destul de misto", ne-a povestit George. Cat timp am stat de vorba, Geta (sotia) a incercat sa stea cuminte pe tusa, dar, din cand in cand, mai raspundea si ea la intrebari, in locul lui George. La un moment dat, sotul i-a zis: "Mai, Geto, daâ ce interviu misto dai!". Daca mai stateam mult impreuna cu sotii Nicolescu, exista riscul sa murim cu totii de ras. Si n-am mai fi apucat sa-l ascultam pe George Nicolescu pe CD. Ce pierdere!
|