Cristian Popescu:“Să vedeţi că aici n-o să mai fie puf”

De teamă să nu rămînă doar cu praful de pe coarnele Cerbului de Aur, Cristian Popescu a ales... armata.

 
Acum două zile, artistul şi-a lansat CD-ul “Liliana, Gabriela” la Librăria Ochean din Braşov. Ocazia? Împlinirea a 45 de ani de carieră. “În 1968 făceam şi eu parte dintre cei care fuseseră selecţionaţi pentru a participa la Cerb. Însă abia terminasem facultatea şi trebuia să plec în armată. Mă trăgea aţa spre concurs, dar m-am gîndit: dacă nu iau nici un premiu? În plus, voiam să fac pe bune armata.” Avea şi de ce! Tatăl său fusese aghiotant de carieră. “Pe la 4-5 ani îmi amintesc că stăteam într-o locuinţă de şase camere în Cotroceni, cu maşină neagră la scară, ordonanţă şi femeie de serviciu”, povesteşte Cristian Popescu. Însă artistul a făcut primii paşi “militari” pe un teren ceva mai accidentat: Şcoala de Ofiţeri de la Bacău. “Deşi absolvenţii de facultate erau luaţi la mişto în armată («Să vedeţi voi că aici n-o să mai fie puf!»), eu am găsit o atmosferă OK. Ce-i drept, am mai îndulcit-o şi cu momente artistice, în care ba cîntam, ba îi parodiam pe cei de... sus.”

 
O DATĂ ÎN VIAŢĂ. La cîteva săptămîni după depunerea jurămîntului, Cristian Popescu a fost “uns” caporal. “Aveam un coleg foarte simpatic. Cînd îl întîlneam şi eram în fruntea trupei îi mobilizam pe toţi şi îi dădeam un onor special: «Să trăiţi, dom’ generaaaal!». Toate ca toate, dar m-a chemat comandantul şi m-a admonestat: «Dom’le, am auzit că dai onorul la toată lumea». «Tovarăşe colonel, i-am replicat, vreau să se simtă şi el măcar o dată în viaţă general, că altă dată, cine ştie dacă mai apucă?!»“

 
APRECIERI. Chiar dacă armata i-a prins bine, Cristian Popescu tot în braţele celor două mari iubiri, muzica şi actoria, a ajuns. Şi chiar dacă străinătatea i-a surîs, pînă la urmă tot în România şi-a împlinit destinul artistic. “În 1974 eram în Germania, în turneu cu Teatrul Tănase. Am participat la un concurs de interpretare moderat de Dieter Thomas Heck. Am cîştigat locul doi, cu melodia «Till» a lui Tom Jones. După concurs, Dieter m-a chemat la el în birou. Mi-a propus să imprim acolo un disc cu patru piese. Aveau nevoie de un artist care să cînte în stilul lui Tom Jones, dar în germană, pentru că el nu voia să interpreteze în această limbă.” Artistul a imprimat piesele, însă, pentru a semna contractul cu casa de discuri, trebuia să mai stea în Germania.

“M-am întors în ţară, era complicat atunci să rămîi afară mai mult. Peste un an, confruntate cu un crash economic, casele de discuri n-au mai avut curajul să investească.”

“Am de gînd să fac un spectacol la Sala Palatului, cu piese din repertoriul lui Tom Jones, cu invitaţi care să cînte sau să susţină diverse alte momente artistice”
Cristian Popescu

 
“Înaintea unui spectacol a apărut un securist: «Tovarăşi, lăsaţi-o mai uşor azi, că vine Nicu Ceauşescu!». Dar, culmea! Nicu a vrut să audă scheciurile noastre cu dublu înţeles!”
Cristian Popescu