De-a dreptul Kill Bill

Plangem la inmormantare si aratam ca l-am iubit pe raposat. Uneori, omului nu i-a zis nimeni, cand era in viata, cat de mult e iubit.

Si-atunci la ce bun sa-l plangi dupa ce moare?! La ce bun sa ne laudam valorile nationale dupa ce mor, daca atunci cand sunt in viata nu le acordam atentie?! Sunt rare ocaziile in care, cand sunt inca in viata, eroilor nostri li se ridica statui si li se spune public "va iubim". In randurile de mai jos sunt cateva declaratii de dragoste. Privind in ansamblu, "Kill Bill" este un film despre cat de mult iubeste regizorul Quentin Tarantino peliculele animate si kung-fu. In detaliu, filmul este povestea unei tinere care e ranita grav in ziua nuntii si care, cand isi revine din coma, se razbuna pe cei care au participat la asasinarea sotului ei. Pentru cunoscatori, aceeasi pelicula e o parodie a celor mai celebre filme moderne de actiune, de la "Charlie’s Angel" pana la "Matrix".
La fel e si eroul meu de astazi, sunt mai multe personaje intr-unul singur si aveti nevoie de o intalnire speciala ca sa-l vedeti in toata splendoarea.

Seamana cu The Bride, eroina principala din Kill Bill, amandoi lupta continuu, fiecare cu mijloacele sale. The Bride manuieste uciga tor sabia, eroul meu te loveste cu vorbele - uneori dure, alteori calde, ganduri ale sale sau ale altora.
E o secventa in "Kill Bill" in care The Bride se foloseste de toate ustensilele pe care le gaseste intr-o bucatarie, manuindu-le cu indemanare pentru a-si ucide rivala. Eroul meu e un la fel de bun manuitor al ustensilelor din bucatarie si sotia sa s-a predat de multa vreme in fata pasiunii sale domestice.
Nu e ceea ce pare. Pana acum cateva zile mi-l imaginam rece, distant, respectuos, dar taios. A devenit "brand", s-a diferentiat pe piata, ca atitudine civica, o data cu gestul de a aduce intr-o emisiune in direct un sul de hartie igienica. L-a pus pe masa si i-a invitat pe unii si pe altii sa se stearga la... gura. Si prin prisma gestului acesta, a filmelor in care l-am vazut sau a respectului pe care-l impune, m-am gandit ca e cu totul altfel.

A fost nevoie sa citesc o carte despre EL ca sa-l vad cu sufletul. Il intalnisem in cartea lui Pintilie ("Bricabrac", Ed. Humanitas, 2003), unde regizorul ii face cea mai frumoasa declaratie pe care am auzit-o de la un barbat: "il iubesc atat de mult incat i-as taia unghiile de la picioare". Si-l mai stiam drept Moromete, dar nu-mi spusese nimeni ca n-a vrut sa joace in rolul acesta, pentru ca nu stia sa interpreteze un taran. "Ma speria cuvantul taran. L-am jucat cum am stiut eu mai bine, ca un om cu o familie grea si cu probleme."
"Tata are un soi de nobila nesimtire naturala, asa ca taranii din vechime. Nesimtirea asta, innascuta parca, il face uneori irascibil, coleric, frust, nepoliticos, neatent in cultivarea persoanelor cu care este in consonanta. E motivul pentru care multa lume se teme de vorba lui", explica fiul sau, Tudor, de ce nu stim cum sa ne uitam la eroul de astazi.

Cand Amza Pelea era pe patul de moarte, eroul meu si-a luat fiul de mana si l-a vizitat. "Si chiar daca cancerul ar fi, cum zic unii, un virus, el a venit cu ce are mai scump pe lume, cu domnul Tudor. Pentru ca daca Dumnezeu il ia pe Amza, atunci poate sa-i ia si viata lui, care se numeste Tudor. N-am uitat nici eu, nici mama, niciodata. Este unul dintre cele mai mari acte de iubire pe care le-am vazut vreodata", isi aminteste Oana Pellea.
Despre eroul meu de astazi puteti citi aproape totul intr-o carte-eveniment, o declaratie publica de dragoste pentru ACTORUL/ OMUL Victor Rebenciuc - "De-a dreptul Rebenciuc ", Simona Chitan, Mihaela Michailov, Ed. Publishing.

Ca in filmul de la care am plecat astazi, viata lui mai are nevoie de inca o carte. "De-a dreptul Rebenciuc ", volumul 2, ar trebui sa prezinte viitorii 20-30 de ani de munca ai maestrului (mai are multe de spus), dar si milioanele de multumiri ale publicului. Cititi volumul 1, sunt foarte rare ocaziile in care eroii au parte, cand sunt in viata, de sublime declaratii de iubire.
Jurnal de cinefil - CRISTINA BAZAVAN