DE DOR - Margareta, “ţâfrul” de la inima noastră

O operaţie delicată, pe inimi deschise, a avut loc luni, în sala magică a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor. Margareta Pâslaru şi-a adunat cântecele şi dorurile într-o imensă lacrimă, cu care ne-a hrănit, la ceas aniversar, sufletele însetate.

O operaţie delicată, pe inimi deschise, a avut loc luni, în sala magică a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor. Margareta Pâslaru şi-a adunat cântecele şi dorurile într-o imensă lacrimă, cu care ne-a hrănit, la ceas aniversar, sufletele însetate.

Un pian, buchete de trandafiri galbeni, George Enescu veghind scaunele pregătite pentru prieteni vechi sau mai noi. Şi, da, murmurul tuturor celor veniţi să omagieze o jumătate de secol din nemurirea Margaretei Pâslaru pe scena emoţiilor noastre. Vorba ghiduşă a lui Horia Moculescu, “atîţia oameni de calitate sunt aici, că s-ar putea opri circulaţia pe Calea Victoriei”. Însă doar sufletele celor prezenţi şi-au încetat puţin alergătura zilnică, ca să se înfrupte din eleganţa nenumăraţilor compozitori, muzicologi, interpreţi şi oameni de televiziune. Amfitrionul evenimentului, Viorel Cosma, a “dirijat” cu măiestrie mărturiile de suflet şi momentele artistice, orchestrând o epopee de amintiri. “Pe vremea mea, a fi om de muzică nu însemna nimic. Voiam să intru odată într-un minister, iar portarul m-a întrebat ce meserie am. Muzicolog, i-am răspuns. Asta-i zero, a zis, voiam să ştiu care este profesia dumneavoastră adevărată.”

FULGERUL
Elisabeta Bostan a remarcat... ochii Margaretei: “Dacă ar fi trăit Tonitza, Margareta i-ar fi fost cu siguranţă principalul model”. “Acum 50 de ani, izbucnea ca un fulger pe scena artistică românească. M-a impresionat din prima vocea ei asemenea unei puştoaice care abia s-a apucat de fumat”, a mărturisit Aurel Storin de pe “notiţele” atent pregătite. Temistocle Popa s-a declarat un norocos, pentru că “viaţa i-a trimis la mine pe toţi interpreţii valoroşi din ţară. Să-i trăiască Margaretei binele în casă şi în viaţă!”. Aurel Manolache, creatorul teatrului de revistă Fantasio, a povestit cum, atunci când a cunoscut-o, “Margareta era o fetiţă cu minijup, dar, când a prins a cânta, nu-mi venea să cred ce glas fantastic are”. Când erau în program ea şi Dan Spătaru se formau cozi de sute de metri la bilete, şi-a mai amintit acesta. Compozitorul Cornel Fugaru s-a arătat impresionat de profesionalismul artistei. “Nimic nu-i scăpa atunci când trebuia să se urce pe scenă: de unde vine, cum apucă microfonul, cum se mişcă. Îi doresc să ne încânte încă 50 de ani de acum încolo. Ce mai e suta în ziua de azi?”, a încheiat el. Poveştile lui Marius Ţeicu au fost despre... opririle din turnee. “Mergeam cu autocarele şi ne opreau foarte des fanii. Făceam pauze de câte o oră, timp în care Margareta dădea sute sau mii de autografe. Când se plimba prin oraşe, era asaltată la fiecare pas, atât de mult o iubea lumea.” Sportiv în îmbrăcăminte şi rapid (dar sentimental) în cuvinte, Horia Moculescu l-a făcut pe Viorel Cosma să remarce că “a reuşit, pentru prima oară în viaţă, să fie şi el scurt”.

HAI INIMĂ, HAI MARGARETA!
Au urmat momente artistice susţinute de Ana Maria Ioniţă, Claudiu Mirică şi Simona Dumitru. “Hai Margareta!”, s-a auzit apoi îndemnul lui Viorel Cosma. Iar Margareta a început să strălucească nu deasupra, ci printre sufletele noastre oprite pe marginea adâncă a emoţiilor. Ne-a prins în şuvoiul ei de sentimente, ne-a făcut părtaşi la curgerea ei prin spaţiu şi timp. “Hai, hai, inimă, hai/La multe rele mă dai”, a fredonat artista în lacrimi, iar noi, prin perdeaua sufletelor noastre, limpede acum, i-am răspuns la fel. Un singur puls ne-a cuprins şi ne-a legănat pe toţi. “Mai stai, Margareta!”, a rugat-o Viorel Cosma, împletind pe loc gândurile tuturor. Suntem oare capabili să ţesem mai mult timp frumosul sau măcar să-l adăpostim suficient în noi?

O dictatură artistică

Ana Blandiana, Cristina Stamate, Marius Ţeicu, Marcel Dragomir, Aura Urziceanu, Titus Munteanu, Cornel Fugaru, Cornel Constantiniu, Temistocle Popa, Aura Urziceanu, Elisabeta Bostan, Horia Moculescu, Ionel Tudor şi Andreea Andrei au fost prezenţi la omagierea a 50 de ani de la debutul Margaretei. Nu au lipsit nici emoţiile “didactice”, la aniversară venind şi Camelia Dăscălescu, profesoara de canto a Margaretei Pâslaru. Ana Blandiana a remarcat că artista face parte atât de bine din sufletul românesc, încât “s-a întors acasă ca şi cum n-ar fi lipsit niciodată”. Dorin Anastasiu s-a ocupat cu imortalizarea momentelor speciale ale întrunirii. Claudiu Mirică ne-a purtat printr-un porpuriu din cele mai dragi piese ale Margaretei: “Iubire, iubire”, “Veronica” şi “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”.

“Acum 50 de ani, Margareta izbucnea ca un fulger pe scena artistică românească. M-a impresionat din prima vocea ei asemenea unei puştoaice care abia s-a apucat de fumat. A fost vedetă de la prima apariţie”
Aurel Storin - scriitor