Fenomen - Zece Prajini, scoala de muzica de pe ulita

Orice barbat trebuie sa stie sa cante din trompeta sau bas. Aceasta este legea de capatai si destinul tiganilor din Zece Prajini.

Ciocarlia. Asa isi spun artistii din Zece Prajini atunci cand se prezinta pe scenele din toata Europa. Daca scriu pe afis rrom sau roman, risca sa nu vanda nici un bilet la spectacole. Satucul romanilor nominalizati anul acesta la premiile BBC World Music atrage oameni din toata lumea. Asa a ajuns Zece Prajini sa fie un sat cosmopolit, pe ulitele caruia nu este mici o mirare sa dai nas in nas cu nemti, francezi sau japonezi.

Cine ajunge in satucul facut celebru de fanfare va descoperi ca Zece Prajini este o adevarata scoala de muzica in aer liber. Fara portative sau profesori de conservator, feciorii tiganilor de aici invata sa sufle in alamuri vechi inca inainte de a deslusi buchea cartii.

Artistii de la Ciocarlia nu pot fi gasiti la casele lor decat iarna sau in perioada concediilor, caci altfel au agenda plina de concerte programate cu mult timp inainte. Muzicanti insa se mai gasesc in Zece Prajini. Nici nu e greu, atat timp cat este o rusine pentru o familie sa nu se poata mandri cu propriul artist.

NEXT GENERATION. Sapte pusti, dintre care mai bine de jumatate tin chistoace de tigara fumegande intre degetele cu care chinuiesc, apasat, clapele alamurilor, repeta pe prispa din spatele unei case. "Suparat sunt, Doamne, suparat." Nici unul n-are mai mult de 14 ani, iar mezinul grupului abia sa fi implinit vreo 9 ani. Se inteleg cu putine vorbe si o iau cu indarjire de la capat cand gresesc.

Nu canta dupa note, poate de aceea e atat de important ca urechea sa memoreze sunetele corecte. Desi nu e cel mai mare, nici de varsta, nici de statura, Andrei, un baietel brunet, cu ochi mari, vorba hotarata si cu basul incolacit in jurul gatului, pare sa fie liderul fanfarei pe cale de a se naste. El alege melodiile si da indicatii tobosarului sau vreunui trompetist cand sa schimbe ritmul. Fac cate o pauza intre cantece, atat cat sa-si umple pieptul din nou cu aer.

TRADITIE DE SUFLATORI. Plamanii puternici si urechea muzicala sunt singurele daruri cu care tiganii isi doresc ca ursitoarele sa le inzestreze baietii, la nastere. Iar feciorii nu pot visa decat sa o ia pe urmele parintilor pe scenele lumii. "E mare rusine sa ai un fecior si sa nu cante. Nu exista nici un baiat aici care macar sa nu incerce sa invete", ne explica Ciprian Ivancea, basist in "Fanfara lui Craciun", in timp ce-i priveste amuzat si ingaduitor pe invatacei. E o lege nescrisa, mai respectata decat orice decret in vigoare. Tatal lui Ciprian este liderul fanfarei "Ciocarlia", cea mai vestita din Zece Prajini, iar el, ca si ceilalti patru frati ai lui, isi poarta instrumentele prin toata lumea.

CU ACTE IN REGULA. Andrei, viitor sef de fanfara, se lauda cu "buletinul" basului sau

E LEGE! "Abecedarul" muzicii se invata inainte de literele alfabetului

RITMUL DIAVOLILOR. Nea’ Ioan e plecat de o buna bucata de vreme din sat. Cine mai stie exact pe unde? Ciocarlia a fost adunata de doi tineri manageri nemti si de mai mult de sapte ani canta prin intreaga lume. Ciprian rar isi mai intalneste tatal si fratele, Ionica, plecati cu fanfara sa-si onoreze contractele: "Abia stau vreo doua luni pe an acasa."

Viata de familie se reduce luni bune doar la convorbirile telefonice pentru cei plecati sa castige bani cantand aiurea prin toata lumea. Ciprian, artist cu state vechi, a inteles secretul succesului trupei "Ciocarlia". Ritmul lor este cheia cu care au deschis sufletele spectatorilor din cele patru zari. Ei sunt supranumiti, de altfel, "Diavolii ritmurilor" de catre presa occidentala. "Ciocarlia" a reusit sa zgandareasca atat de tare curiozitatea celor in fata carora au cantat, ca acum este ceva obisnuit sa dai nas in nas pe ulitele din Zece Prajini cu japonezi, elvetieni, nemti sau francezi.

De altfel, unii dintre cei care au venit sa vada locurile din care a plecat fanfara sau sa invete aici sa cante precum "diavolii ritmurilor" s-au lasat vrajiti si de farmecele tigancilor, pe care le-au luat de neveste.

DIPLOMA DE ONOARE. Cu banii castigati cu transpiratie pe scenele lumii, tiganii de la Zece Prajini nu-si construiesc palate cu turnulete precum "fratii" lor din sudul tarii: ei isi cumpara apartamente la Roman sau la Iasi - orasele cele mai apropiate de vatra natala.

Cu donatiile lor, in sat a fost construita prima biserica ortodoxa a tiganilor din Romania. Si pentru ca impactul Occidentului a lasat urme deja in mentalitatile tiganilor, acestia au mai nou ambitia de a-si da copiii la scoli de muzica. Sa le duca traditia mai departe, dar cu diploma. Sa fie recunoscuti ca niste adevarati artisti, nu doar ca muzicanti, pe vremuri robi.

URSITI
"Cateodata, cand le spun oamenilor ca vin de la Zece Prajini, ei cred ca vin tocmai de la capatul lumii. Dar aici, la capatul lumii, este locul potrivit pentru a face muzica" - Costica "Cimai" Trifan, trompetist in "Ciocarlia"

MANDRIE

"Noi suntem magicieni ai muzicii si la Zece Prajini se afla secrete stravechi ale magiei tiganesti" - Ioan Ivancea, decanul de varsta din "Ciocarlia"

VOTATI

Fanfara "Ciocarlia" duce mai departe faima satului Zece Prajini. La sfarsitul lui 2005, aceasta a fost nominalizata la categoria "Europa" a Premiilor World Music BBC3 Radio. "Ciocarlia" este un nume de referinta in muzica etnica internationala, dovada fiind locul al cincilea pe care l-au ocupat in World Music Charts Europe 2005, cu albumul "Gili Garabdi". Merita sa-i ajutam sa castige premiul BBC la care candideaza, dar si premiul de popularitate, votandu-i aici .

ID DE TROMPETA

Fiecare muzicant de la Zece Prajini are in casa, la loc sigur, pasaportul care sa-i permita iesirea din tara cu instrumentul sau de suflat. Tiganii s-au adaptat repede la legislatia comunitara europeana si fiecare s-a ingrijit sa obtina fisele de identitate care dovedesc ca alamurile nu sunt obiecte de patrimoniu national si nici furate. Un astfel de "buletin" contine poza instrumentului, descrierea sa tehnica, precum si stampile ale institutiilor statului care atesta veridicitatea datelor precizate.

ROBII UNUI BRAND

Ursari, o asezare de robi tigani de la marginea unei mosii, s-a transformat, prin mila unui boier al carui nume nu-l mai stie nimeni, intr-un sat de improprietariti. Pe la 1921, se pare, fiecare tigan a primit cate zece prajini de pamant (de aici si numele satului) si dezrobirea. Ursarii si-au castigat painea sufland in alamuri. Comunismul i-a inrobit din nou, luandu-le libertatea de a canta. Traditia a supravietuit miraculos in halele de la Fabrica de Tevi din Roman. Acolo au incropit o fanfara cu mai mult de 35 de instrumente, mandria intreprinderii pe la intrecerile muncitoresti. Muzicologul Speranta Radulescu a poposit, dupa 1990, in comuna Dagata, atrasa de faima vechilor fanfare de la Zece Prajini. Artistii adunati de ea au inceput sa colinde lumea, dar locul Fanfarei Speranta a fost luat, in ’98, de Ciocarlia, o trupa adunata de Henry Ernst si Helmuth Neumann, doi tineri germani care s-au lasat convinsi de alamurile lor fermecate. Drumul deschis de "Speranta" si de "Ciocarlia" a fost batatorit si de alte fanfare care s-au folosit de cartea de vizita "de la Zece Prajini".