"În showbiz sunt mulţi mucoşi"

Bunicul din partea tatălui - Leontie Captari - a fost în regimentul de vânători de munte Lipcani 1935. A lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat cu steagul unităţii. Cum sângele apă nu se face, urmaşul Radu Captari i-a moştenit gena de combatant: "În familie vorbeam moldoveneasca, până într-o zi, când bunicul de la Cernăuţi mi-a dat «Amintiri din copilărie», ediţia din 1923. Mi-a spus la ureche: «Asta e limba noastră adevărată! Învaţă după ea»...

Am terminat renumitul Liceu «Gheorghe Asachi» din Chişinău. Am furat orarul de la avizier care era scris în caligrafie chirilică. Aveam un prieten pictor care putea să imite foarte bine caligrafiile. Am stat o noapte întreagă, am rescris orarul în alfabetul latin. A rămas la panou două săptămâni până să se prindă directorul şi profesorii".

A scăpat, deşi pe vremea comuniştilor fapta era penală! Radu Captari a fost fugărit de Miliţie, a primit şi bulane, a stat la carceră, totul doar de dragul limbii române. "Eram român şi trebuia să mă lupt pentru drepturile mele. Cred că de la bunicul mi se trage", recunoaşte victorios Radu.

Provine dintr-o familie de ţărani, dar cu şcoală, care au scăpat ca prin urechile acului de Siberia. Se consideră român 100% cu suflet rusesc. În 1997 s-a căsătorit şi, spre surprinderea sa, bine a făcut! Este tot artistă, maestru coregraf. În acelaşi an s-a mutat în Bucureşti. "Ca artist nu prea mai am noţiunea de naţie - mărturiseşte Captari.

În 2000 am fost angajat cu carte de muncă pe post de şef de orchestră la Teatrul Evereiesc de Stat, unde am şi muncit opt ani. Pe scenă cânt muzică rusească. Sunt prieten cu patru ambasade ex-sovietice, inclusiv cu cea a Azerbaidjanului. Acum lucrez la Centrul Comunitar Evreiesc, de pe Strada Popa Soare nr. 18, iar la nr. 21 este Asociaţia Azerilor, care sunt musulmani... Mai am o prietenie şi cu ţiganii, fiindcă eu cânt şi muzică ţigănească rusească."

Îi admiră pe ruşi pentru că nu-şi uită niciodată cultura, indiferent de orânduire. "Tot respectul pentru Putin! Că e mafiot, că e KGB-ist, nu mă interesează! - susţine Radu. Mă interesează, în schimb, faptul că a investit miliarde de dolari în cultură. Arătaţi-mi altă ţară care a făcut acest lucru! Aproape două miliarde de dolari se investesc acum, de la Guvern, în reconstrucţia, până la ultima scândură, a Teatrului Balşoi. Şi, atenţie, lucrările se vor finaliza cu un an înainte de termen!"

În România nu se dă un ban pe cultură şi se investeşte în antitalent. Nu este suficient să arăţi bine, să ai papagal şi mălai mult în conturi. "În Rusia nu există aşa ceva! - ne spune Captari. Fiica marii artiste Alla Pugaciova a avut nevoie de zece ani pentru a-şi convinge mama că poate să devină şi ea cântăreaţă. Pugaciova deţine 50% din showbizul din Rusia... Vă daţi seama că putea doar să bată din palme şi fiică-sa devenea mare vedetă!" Până la urmă, fata nu s-a lăsat, şi-a făcut trupă şi în două luni a devenit cântăreaţă.

Ce şansă poate avea Radu Captari în jungla divertismentului mioritic? "Da, ştiu, în showbizul românesc sunt mulţi oameni care nu pot nici să se şteargă la nas - declară Radu. Sunt mulţi mucoşi care nu au ce căuta în muzică. Lasă, că îi şterg eu! Nu-i problemă... Sunt bun la interpretare, la instrumente, la orchestraţie..."

Totuşi, Captari are nevoie de un bun manager care să-l ajute să facă faţă "mucoşilor", căci sunt mulţi şi destoinici. Niki Constantinescu & Co. (Music Management) se încumetă să-l călăuzează prin vâltoarea show-biz-ului românesc.

P.S. Niki a promis că se va dota cu o armată de batiste dacă e nevoie. Radu Captari merită!