Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La cei 85 de ani, pe care i-a împlinit la 22 mai, Charles Aznavour - supranumit "monsieur Charles Aznavoice" - nu are de gând să părăsească scena. "Retragerea ucide!" - aceasta este replica sa preferată.
A repetat-o şi, mai ales, a dovedit-o, şi pe parcursul recentului său turneu american. Un turneu care a fost socotit, pe drept cuvânt, un triumf.
"DEVIZA ŞI CREZUL. "Formula aceasta este semnată Aznavour" - notează reporterul revistei "Le Figaro Magazine" care l-a însoţit în acest turneu în care, de la Montreal la New York, s-a jucat cu casa închisă. Întrebat fiind despre secretul longevităţii sale, Aznavour, deopotrivă compozitor şi interpret, a dat un răspuns cuceritor de simplu: "Eu nu am inventat nimic, eu scriu doar lucruri care există. Un text înseamnă foarte mult timp: să pui virgule, să găseşti cuvântul nimerit. Chiar dacă viaţa este imprevizibilă, munca nu este imprevizibilă".
REVANŞA. La 85 de ani, Charles Aznavour, pe numele său real Shahnourh Varinag Aznavourian, a cucerit, încă o dată, America! Revanşă, peste timp, în faţa unei speranţe, numită America, pentru care părinţii săi - Misha Aznavourian şi Knar Baghdassarian, se aflau în capitala Franţei aşteptând o viză. Debutează la 9 ani, dar, de fapt, a debutat de fiecare dată când împrejurările i s-au împotrivit. Astfel, la 12 decembrie 1960, pe scena de la Allhambra interpretează 7 (şapte!) cântece în faţa unui public super-glacial. Reflectoarele ţintesc necruţător sala. Tăcere de gheaţă! Nimeni nu vrea să aplaude. Aznavour este pe punctul de a se retrage. Reintră, totuşi, în scenă spre a-şi saluta publicul. Şi, minune! Sala se ridică în picioare şi aplaudă frenetic. Melodia care a făcut minunea a fost, se spune, a fost "Je m'voyais" cântecul despre un tânăr ambiţios, plecat să cucerească lumea, dar care sfârşeşte ca un ratat: "A 18 ans, j'ai quitte ma provence".
O altă revanşă, pe deplin meritată, pentru cel Charles Aznavour a fost conferirea de Universitatea din Montreal a titlului de Doctor Honoris Causa celui care, la numai zece ani, abandonează şcoala. Şi al cărui fiu a urmat cursurile aceleiaşi înalte şcoli. "Sunt foarte mulţumit - a comentat interpretul - pentru că merg înainte!".
SUTĂ LA SUTĂ. Pentru generaţia mea, care şi-a trăit studenţia în Bucureştiul anilor '60, un Bucureşti mult mai curat şi mai ospitalier decât cel de azi, Charles Aznavour este, în primul rând, menestrelul boemei: "Dans un cafe voisin/ Nous etions quelques uns/ Qui attendons la gloire..." Peste timp, însă, numele său echivalează cu ceva mai mult şi mai trainic. Echivalează cu omul unei cariere exemplare, cântăreţul care a vândut peste 1.000 de milioane de discuri. Mai înseamnă şi: "Il Faut savoir", "Et pourtant", "For Me Formidable". Sau, pentru noi, românii, poate să mai însemne şi "Le pere Goriot", răscolitoarea interpretare a personajului balzacian într-o peliculă filmată acum câţiva ani în România.
Iar, alături de alte posibile definiţii, Charles Aznavour înseamnă o lecţie de viaţă şi de demnitate: "Sunt întrebat - mărturiseşte el - dacă mă simt mai mult armean decât francez. Nu există decât un singur răspuns: sunt sută la sută francez şi sută la sută armean. Sunt precum cafeaua cu lapte: o dată ce au fost amestecate, cele două ingrediente nu mai pot fi separate!".
