Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un "Divertis" care, la 16 ani, a scris o piesa de teatru despre Avram Iancu.
Sincer sa fiu, in viata mea nu a existat o asemenea criza. Frustrarile mari legate de indragostiri si alte alea le-am avut in adolescenta si, poate, imediat dupa armata. Surpriza placuta a fost ca, la 41 de ani, in loc sa am o criza de gen, am simtit brusc ca am intinerit cu 10 ani. Ceea ce va doresc si dumneavoastra! Am si acum accese de timiditate, asa cum am si unele de inexplicabila indrazneala.
Inca din clasa a cincea visam cu ochii deschisi sa fiu actor. Pur si simplu pentru ca simteam ca asta e menirea mea, ca am har sau talent, cum vreti sa-i spuneti, si pentru ca stiam ca acesta e felul in care voi putea ajuta oamenii si ca acesta este modul in care le voi aduce bucurie si caldura in suflete. Pare patetic, simplist, superficial si groaznic de nemodest, dar este purul si simplul adevar!
Cred ca voiam sa-mi dau importanta la varsta de 16 ani, sa cred ca fac ceva deosebit. Despre piesa de teatru cu Avram Iancu nu prea am ce sa va spun senzational. Cert este ca voiam sa fiu sigur ca joc ceva pe scena (desi nu m-am pus pe mine Avram Iancu, ar fi fost prea de tot!). Esential este ca a fost una dintre experientele pe care am ales sa le traiesc si o sa mi-o amintesc oricand cu placere.
Prima mea experienta de rap dateaza de cand habar n-aveam ce este asta. Am transformat in declamare sacadata niste replici din Eugen Ionesco, intr-o piesa de teatru jucata la Cluj, in studentie, in 1985. Parca eram in Bronx! Apoi, in mod constient, in 1993, pe albumul Mixed Grill, am scris piesa "Iâm happy" ca pe un amalgam de rap si melodie. Cam asta a fost cu inceputul meu in muzica rap. (Dana Ciobanu)
