x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Monden Reeditare - Vechi lautari romani exportati in America

Reeditare - Vechi lautari romani exportati in America

de Dorian Cobuz    |    Dana Cobuz    |    04 Mai 2006   •   00:00
Reeditare - Vechi lautari romani exportati in America

De 16 ani, cautam valori culturale in Occident. Ne ploconim in fata starletelor efemere, de la ei si de la noi, si ne miram ca nu ne-am imbogatit sufletele cu nimic. Trebuie sa vina straini sa ne arate ce comoara avem sub nas: muzica din vremuri apuse.

Un muzicant de la tara a primit ca rasplata pentru prinderea unui spion implinirea visului sau de-o viata - inregistrarea unui disc la Electrecord. Numele sau: Ion Petre Stoican.

O POVESTE DE DEMULT. "Se intampla inainte de 1965", povesteste Costel Vasilescu, trompetist care l-a acompaniat pe Stoican pe albumul Electrecord. "Intr-o zi, in carciuma in care canta, Stoican a observat un barbat care se comporta dubios. Strainul s-a dovedit a fi un spion care lucra pentru servicii secrete straine. Stoican l-a imobilizat si la dus la militie. Securistii romani l-au intrebat pe violonist cu ce il pot recompensa. «Vrei o casa?» «N-am nevoie de casa. Ajutati-ma sa inregistrez un disc»".

Norocul ii intindea astfel o mana neasteptata lautarului oltenitean Stoican, a carui cariera de pana in acel moment insemna cantatul la nunti si in restaurante mai mult sau mai putin selecte din Oltenita si Constanta. Isi dorise sa munceasca in Bucuresti, dar nu avea loc de bastinasi. Securitatea il ajuta acum sa vina in Capitala. Ion Petre Stoican i-a adunat pe cei mai importanti instrumentisti ai scenei lautaresti. Printre ei, Toni Iordache - "zeul tambalului" - , Ionica Minune - stapanul acordeonului - si trompetistul Costel Vasilescu, colaborator de baza al lui Gabi Lunca si al Romicai Puceanu. Iordache, star international, nu prea ar fi vrut sa stea langa un lautar "de mana a doua"... dar cine se putea opune ordinului Securitatii? In cele din urma, 14 muzicanti au alcatuit taraful lui Stoican, care nu cantase, pe la nunti, langa mai mult de cinci-sase lautari. "Numele noastre nu au fost mentionate, dar Stoican a reusit sa puna poza grupului pe coperta albumului", povesteste Vasilescu.

Cum-necum, Ion Petre Stoican a reusit sa faca o capodopera din prima si singura sa inregistrare la Electrecord, capodopera care i-a facilitat intrarea pe piata muzicantilor de nunti din Bucuresti. Provincialul si-a implinit visul si a continuat sa cante pana spre sfarsitul anilor ’80, la nenumarate petreceri.

SCOSI DIN UITARE. Stoican a murit la scurt timp dupa Revolutie, dar norocul nu i-a parasit numele nici dupa moarte. In 1986, un tanar neamt i-a cumparat vinilul.

"In timpul calatoriilor mele nesfarsite prin Romania, o caseta inregistrata dupa discul lui a fost singurul meu companion", spune Henry Ernst, omul care, de curand, l-a scos pe Stoican din subsolurile Electrecord si din uitare. A facut asta cu multa rabdare si cu multi bani din buzunar, de dragul comorii muzicale pe care ai nostri conationali, fiindca-i vorba de o comoara, o ingroapa cat mai adanc. Dar si de dragul copiilor sai, Adrian si Yasmin, care au dreptul sa-si cunoasca radacinile. Astfel, a hotarat sa editeze colectia "Sounds From a Bygone Age", din care au aparut deja volumele Ion Petre Stoican si Romica Puceanu. Urmeaza Dona Dumitru Siminica si Toni Iordache, dar si artisti din Bulgaria si Serbia. La castiguri nu se gandeste, mai ales ca pretul de productie al CD-urilor este foarte ridicat, iar piata de desfacere nu este cea din tarile de origine ale artistilor.

DURERE
"Multe dintre inregistrarile de la Electrecord se mai gaseau doar pe banda magnetica si se aflau intr-o stare deplorabila, din pricina conditiilor de depozitare. Nici un back-up digital. De fiecare data cand se rupea banda pe care o ascultam, mi se rupea o bucatica din suflet. Stiam ca se mai pierde putin cantec"
Henry Ernst
producator muzical
NECOMERCIAL
"Seria «Sounds From a Bygone Age» are un scop mai putin comercial. Cunoscatorii acestei muzici sunt foarte putini in strainatate. Telul meu este acela de a multiplica o fonoteca veche, de o valoare rara"
Henry Ernst
producator muzical
GLOBALIZARE
"Aceste CD-uri pot fi achizitionate din orice magazin de muzica din lume, din America pana in Japonia sau Europa. Criticii au primit foarte bine muzica lautareasca romaneasca veche. Zilele trecute, CD-ul «Romica Puceanu & Fratii Gore» a primit Premiul Criticilor Germani"
Henry Ernst
producator muzical

MANAGERI NEMTI ROMANIZATI
Henry Ernst si Helmut Neumann sunt doi tineri nemti care au venit, cu multi ani in urma, la Clejani, pentru a invata sa cante la tambal. In cele din urma, s-au ales cu neveste din neamuri de lautari - Henry s-a casatorit cu Tantica, iar Helmut cu Aurelia. Apoi, descoperind satul Zece Prajini si barbatii sai priceputi in lautarie, au facut Fanfara Ciocarlia, ai carei manageri sunt. Acum, au Asphalt Tango, o casa de inregistrari si productie specializata pe muzica tiganeasca si din Estul Europei.

O FONOTECA UITATA
In cei 20 de ani de cand viata si meseria il tot poarta pe plaiurile mioritice, blondul neamt Henry Ernst a adunat cateva sute de viniluri, majoritatea cu muzica lautareasca, dar si cateva cu muzica populara. De la primul acord i-au placut aceste sonoritati exotice, iar dupa ce i s-au nascut copiii, pe jumatate tigani (dupa mama lor, originara din Clejani), si-a spus ca trebuie sa faca ceva pentru ca acestia sa nu piarda contactul cu un trecut la care au si ei dreptul. Patru ani au durat negocierile de cumparare a catorva licente de la Electrecord. "Avand discurile acasa, stiam exact ce inregistrari sa cer. Dar, cand m-am dus efectiv la auditii, la sediul Electrecord, am suferit un soc. Multe dintre inregistrari se mai gaseau doar pe banda magnetica si se aflau intr-o stare deplorabila, din pricina conditiilor de depozitare. Nici un back-up digital. De fiecare data cand se rupea banda pe care o ascultam, mi se rupea o bucatica din suflet. Stiam ca se mai pierde putin cantec", povesteste Ernst. Cu exceptia discului lui Stoican, pe care l-a reeditat integral, selectia pieselor altor cantareti a fost un infern. Majoritatea nu se ridicau la standardele tehnice minime necesare pentru masterizarea digitala. In cele din urma, Ernst (care este si inginer de sunet) a intocmit, dupa propriul gust, dar si dupa rigorile tehnice, play-listurile pentru inca trei CD-uri, cu Romica Puceanu si Fratii Gore, Dona Dumitru Siminica si Toni Iordache.
×