Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
POFTĂ MARE! ● Cine se teme să muşte din Simona Suhoi?
E atît de ocupată, încît nu are timp decît de saloane cosmetice. S-a
"îndrăgostit" de pi încă de pe băncile şcolii. În fiecare seară se
culcă alături de Samir şi Samira. Pe lîngă moţul (auriu) din frunte,
deţine şi o tulburare de percepţie. "Oriunde mă duc am senzaţia că,
pac!, mi se dă cu ceva în cap", zice ea cu năduf. Unii nu se miră... de
ce oare?
POFTĂ MARE! ● Cine se teme să muşte din Simona Suhoi?
E atît de ocupată, încît nu are timp decît de saloane cosmetice. S-a "îndrăgostit" de pi încă de pe băncile şcolii. În fiecare seară se culcă alături de Samir şi Samira. Pe lîngă moţul (auriu) din frunte, deţine şi o tulburare de percepţie. "Oriunde mă duc am senzaţia că, pac!, mi se dă cu ceva în cap", zice ea cu năduf. Unii nu se miră... de ce oare?
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd mă gîndesc la ce noian de nedreptăţi au fost supuşi umerii firavi ai Simonei Sensual, mai mai că-mi vine să-mi iau o tastatură care merge singură. Pentru că punguţa-i cu vorbe esenţiale de blondă s-a deşertat rapid. Domnişoara s-a desprins devreme de pe trotuar. "Nu prea am avut tangenţe cu cartierul meu natal, Unirii, nu era timp să hoinăresc pe străzi." Blonda s-a aburcat, cu ajutorul părinţilor, în copacul cunoaşterii limbilor (străine) şi s-a contaminat de pian şi de pictură de la propria-i mamaie. După ce a alunecat din faldurile pudice ale bunicii, Simona şi-a luat avînt. Era în clasa a VIII-a cînd a încasat primii lei. Ce fel de prestaţie i-a adus "fiarele" în cuşca portofelului? Tăcere.
NU STĂ LA GRĂMADĂ. Nenumăratele talente ale Simonei au la bază o mutaţie genetică. În frunte i s-a cocoţat, încă din fragezii ani ai prunciei, un mare moţ. Care încă nu s-a ofilit. Dimpotrivă, a tot înflorit, iar acum aproape că i-a acoperit capul. "Eu tot timpul am fost rebelă şi nonconformistă, altfel. Niciodată nu mi-a plăcut să mă situez în grămadă. La grădiniţă, porecla mea era «Denis, pericol public!»".
EFORT SUPRAOMENESC. S-a demonstrat pe viu că valoarea ei (de a fi) este pi. Eram siguri că Simona nu-i deloc monotonă! "La mine nici o zi nu seamănă cu alta. Într-o zi nu ştiu ce fac, într-o zi plec la Piteşti, în alta plec la Timişoara, într-o zi mi-e rău şi stau în casă, în alta mă duc la discotecă." Curioşi de atîtea activităţi pe cap de blondă, ne-am întins gîturile şi ne-am dilatat porii (cunoaşterii) ca să absorbim ultima felie din meniul atît de diversificat al Simonei. "Cum mi-am petrecut ziua de azi? Păăăi... am fost la sală!" Pînă acum? (n.r. – era ora 5:30, trecute fix, după-amiaza) "Da. În fiecare zi încep cu sala. Dar este un loc în care fac de toate: alergare, manichiură, coafură", ţine ea să precizeze. Aşadar, dimineaţa cînd se scoală, pîn’ la prînz abia merge la sală. Şi... după? După atîta efort se impune o siestă prelungită, pînă în prag de seară.
NU POATE ÎNTR-UN BIROU. Cea mai ocupată fiinţă din showbiz spune că nu poate să "presteze" opt ore într-un birou. "Cel mai mult îmi place să fiu propriul meu şef." Acum cîţiva ani, Simona, cu un supraomenesc efort, a plonjat în afaceri... într-un salon cosmetic. A rezistat să-şi dea indicaţii, să-şi facă observaţii sau să-şi dea prime, după caz – adică să fie propriul ei şef! – cam şase luni. Anul ăsta spune că va recidiva.
N-AU MUŞCAT. Ce face Simona după ce-şi pîrleşte vremea prin capsulele solarelor? Populează emisiuni tv. În unele are bafta de a se întîlni cu "animalele" sale preferate. "Morar şi Măruţă sînt exact ca nişte căţeluşi. Cînd îi întîlnesc la emisiuni, am senzaţia că vor să muşte din mine, şi nu înţeleg de ce!"
CAZNE. Cum de-a ajuns Simona să fie şi Sensual(ă)? Povestea-i lungă-lungă (să ne-ajungă) şi îşi are primele iţe împletite încă de pe băncile liceului. "Pe atunci, porecla mea era Senzuala, adică la feminin. Mi-o dăduse un prieten. Apoi s-a întîmplat să-mi formez o formaţie (repetiţia, care este mama învăţăturii, nu ne aparţine!). Îi căutam o denumire, dar mi-am dat seama că multe cuvinte fuseseră deja folosite", explică "licenţios" viitoarea licenţiată în managementul afacerilor. "Trebuia să vin cu ceva şoc, uşor de reţinut, să-i intre omului în cap". Aşa că ţestul Simonei a fost lovit, ca de un meteorit, de porecla din liceu. Însă mai trebuia operate cîteva reparaţii capitale prin părţile neesenţiale. "Nu mergea să-mi zic Simona de la Sensual, suna urît, ca maneliştii de la Vîlcea. Nici Sensuala Simona nu-mi plăcea, aşa că am ajuns la Simona-Sensual."
OOOFF, IARĂŞI MATEMATICĂ! Ştiam că de la o anumită vîrstă nu mai contează un an, doi, în plus. Dar nu ne-am fi aşteptat ca tocmai Simona, maestră în Pi, să se încurce în algele proprie-i vîrste. "Am carnet de la 18 ani, aşadar de nouă". Stă ce stă pe gînduri, molfăind concluzia, după care este scuturată de un fior: "Ba nuuu, de şapte ani! Nu ştiu ce calcul am făcut în capul meu."
NU-I PLAC PĂPUŞEII. Simona spune că se înţelege mai bine cu bărbaţii decît cu femeile. Ce o atrage la un tip? "Personalitatea care se vede la prima vedere! (sic!). Atitudinea. Poate să fie şi urît dacă are acel ceva care mă atrage. După care urmează şi altele, cum ar fi... nu ştiu ce să zic". (Se gîndeşte intens cîteva clipe, dar nu poate depăşi o gaură neagră). "Oricum, nu aş ieşi cu un bărbat frumos. Nu-mi plac păpuşeii", încheie ea capitolul erotic. Ameţiţi de complexitatea halucinantă a Simonei, i-am propus şi o escală în literatură. Care este personajul cu care se identifică cel mai bine, în unicitatea ei? "Aaaaaa... ăăăăă....hmmmmm... adică din ce-am citit eu, nu?", vine anemic un prim răspuns. După care urmează un nou spaţiu goool.
CU O LUMINIŢĂ LÎNGĂ. Mai este loc în căpşorul frumos şi deştept al Sensualei de vreo spaimă? Sigur. "Mi-e frică de întuneric, aşa că dorm cu o lampă lîngă cap", mărturiseşte ea. (Dar Samir şi Samira – perechea ei de ţîţe botezate cu ritual – nu-i ţin de urît?). Pe lumină, are vreo teamă? Şi acolo, că ea este fată completă. "Uite la inelele astea (semănau cu nişte suporturi pentru căni, dar nu ne-am pornit să analizăm mai profund simţul estetic de natură Sensual(ă)). Nu mă pot despărţi de ele, merg cu ele chiar şi în solar. Dacă le uit cumva, îmi merge rău toată ziua. Oricum, de obicei mă întorc acasă şi le iau, dar asta înseamnă că m-am întors din drum. Şi iarăşi nu e bine."
IAR A VENIT BLONDA?
"Am avut foarte multe accidente de maşină şi în ultimul an, sper să le mai răresc numărul. De cele mai multe ori a fost vina mea. Oricum, la 18 ani îmi buşeam zilnic maşina. Bine, nu era ceva grav, dar... intram în tot ce prindeam. Eram şi cunoscută atunci cînd mă duceam la Poliţie, la secţia «daune şi incidente uşoare» (sic!),ca un cal breaz. «Iar a venit Sensual?», se întreba. «Da». «Blonda?». «Da, blonda»"
Simona Sensual
Friiiiig!
Simona se confruntă cu evoluţia speciei. "Am ajuns la stadiul în care mă lasă rece imaginea creată despre mine de presă", declamă ea. Cu un oftat neuronal, care a clătinat de atîta nedreptate masa la care ne aşezaserăm la taclale, ea a pus punctul pe bietul... Gaudeamus. "Cînd m-a întrebat Măruţă dacă am făcut şi liceul, îmi venea să-i pun masa-n cap. Adică mai există cineva care în ziua de azi nu mai termină liceul? Poate doar cei din fundul satului, sau din cine ştie ce regiune izolată a ţării." Ei bine, atîta siguranţă de sine erupe ca un vulcan, iar Simona aprinde, pe margine, focul: "Am mers şi la facultate – înseamnă că a reuşit să găsească drumul afară din liceu – am făcut Româno-Americana, secţia managementul afacerilor." Anul ăsta Simona va degusta, prin iulie, şi cireaşa de pe tortul studiilor, adică licenţa. Sperăm să nu-i rămînă sîmburele în gît... Mai ales că "Fac parte dintr-o familie de intelectuali, probabil pătura de mijloc. Mama este farmacistă, iar tata inginer. Trebuia să fac şi eu ceva, nu?", spune Simona. Da! Probabil, umbră (rubricilor meteo ale) revistelor şi umbrelă cu silicoane pentru precipitaţii.Fete şi băieţi de cartier
Expresia "băieţi de cartier" n-are nici o legătură cu celebra marcă de ceasuri şi bijuterii Cartier SA. Cuvîntul cartier provine din francezul "quartier" şi înseamnă, la origine, ceea ce înseamnă şi la noi: parte a unui oraş care formează o unitate organică. Mai înseamnă, ca sensuri secundare, parte din comandamentul unei mari unităţi şi a patra parte din stema heraldică. În orice caz, expresia "băieţi de cartier" are legătură cu sensul principal, doar că a deviat, prin sintagmă, la înţelesul de "băieţi de mahala" sau "băieţi de periferie". Băieţii de cartier au o psihologie comunitară, pe care o găsim fie în muzica hip-hop, fie în manele. Luînd în considerare numai aspectul de mentalitate al expresiei, vom descoperi, analizînd-o, că ea nu se manifestă doar în aria zonală a periferiei, ci în orice cartier al Bucureştiului. Se numeşte mentalitate de mahala. A semnalat-o şi a persiflat-o genial marele Caragiale, prin personaje memorabile ca Rică Venturiano sau, mai ales, prin "fetele de cartier" gen Ziţa, Veta sau Miţa Baston. Ei, bine, nici Rică, nici Spiridon, nici Miţa Baston n-au dispărut ca specie. Le vedem astăzi, zilnic, la televizor. O nesfîrşită paradă de ambalaje fără conţinut, care inundă literalmente micul ecran, dimineaţa, la prînz şi seara. Nu comunică nimic, nu construiesc nimic, doar se îmbracă, conduc Lamborghini, se rad în cap, îşi pun cercei în nări – dacă-s băieţi, sau se dezbracă pînă la limita CNA-ului – dacă-s fete. Cînd vorbesc, mai bine-ar tăcea, cînd cîntă, mai bine ar dansa. Şi, în general, mai bine ne-ar lăsa! Iată cîteva nume de referinţă: X Plugaru, Y Pistol, Z Columbeanu, XYZ Trident. Partea Yang a speciei e acoperită cu exemplare gen 0 Maximus, 01 Poponeţ, 000 Iovan şi mulţi alţii cărora, în cadrul acestei rubrici, le vom lăuda calităţile după cum le au. Iar prima calitate a tuturor acestora este aceea că, avînd o mentalitate de cartier, vor să poarte accesorii cu acest nume. E o confuzie la mijloc. Dragi "băieţi şi fete de cartier", aspiranţi la ceasuri şi bijuterii Cartier, această marcă e un simbol al rafinamentului. Între voi şi ea e o distanţă istorică, n-o puteţi compensa cu bani. Dar, în fond, e treaba voastră, numai că de ce trebuie să ştie o ţară întreagă ce v-aţi cumpărat? Nu că ar fi vreo interdicţie în acest sens, dar, dacă vă zornăiţi etichetele în public, presupunem că vă asumaţi şi comentariile noastre despre ceea ce vedem.
"ASPIRATOARE DE GAGICI" ● Pe bancheta din spate: Pistol, Zugravu şi Lesko
Vai de Poponeţul lor!
Dacă ar fi să te iei după porecla lui, ai zice că lui Poponeţ îi cam plac bărbaţii. Da’ de unde! Cel puţin în public, Codin Bogdan Maticiuc, mîndrul purtător al supranumelui cam puturos, se afişează cu femei tot una şi una.
Anna Lesko:Vocea “invizibilă” sau Zglăvoaca de ChişinăuAnna Lesko este pe cale de dispariţie. Nu ea ca persoană, ca identitate civilă, ci ca specie de vedetă. Sau, mai exact, ca specie de pseudovedetă. Totul la Anna Lesko este “pseudo”: declaraţiile, atitudinea, vocea, sînii. În privinţa silicoanelor, ea zice că nu (normal, doar e pseudo), dar dacă priviţi comparativ pozele, trageţi singuri concluzia. Din fericire, problema cu sînii se rezolvă chirurgical, prin proteze de silicon, cu vocea e mai greu. Nu există silicon pentru corzile vocale sau pentru talent. Performanţa Annei Lesko este însă uluitoare: să n-ai nici un pic de volum, nici un strop de timbru şi totuşi să se vorbească şi să se scrie atît despre tine ca despre o cîntăreaţă e o raritate chiar şi în patria play-back-ului. Orice manelist stă mai bine cu vocea decît frumoasa ucrainiancă, spunea cineva, pe bună dreptate.
