x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Monden Un Alifantis şi o Margaretă

Un Alifantis şi o Margaretă

de Valentin Alexandru    |    02 Mai 2010   •   00:00
Un Alifantis şi o Margaretă

Chiar dacă s-a prezentat pentru a doua oară cu "Cântece de Şemineu" într-o sală neconvenţională, de cinema, Nicu Alifantis tot a avut succes. "Publicul îl simţi indiferent de sală. Nu cred că sala e cea care te ajută să comunici cu spectatorii, ci ceea ce faci pe scenă", spune "împricinatul".



În ziua concertului, Alifantis a primit o... Margaretă. Şi nu orice margaretă. Am întâlnit-o pe doamna Margareta Pâslaru în postura de spectator şi nu am rezistat să nu o întreb cum se simte după un concert de proporţii mari, la fel de mari cât ale unui... elefant.

"În anii '60 exploram teritoriul primelor compoziţii proprii, unele fiind inspirate de versurile poeţilor - spune Margareta Pâslaru. Aşa se face că inconfundabilul «stil Alifantis» mi-a atras atenţia în anii '70 şi prin abordarea unor versuri, aceleaşi pe care le alesesem şi eu: Bacovia, Ţărnea. Gusturile se aseamănă.... M-am bucurat să le reascult la Cinema Scala.

Spectacolul m-a încântat, muzicienii au creat o atmosferă anume, beneficiind şi de un sunet impecabil. Iar grupul bine sudat, format din instrumentişti - unul-şi-unul - şi-a armonizat vocile perfect, presărând umor fin, fiind completat de efecte sonore exotice. Mă bucur că publicul tânăr a avut şansa de a cunoaşte o personalitate care a rezistat timpului".
Nicu Alifantis a rezistat timpului, pentru că nu a rămas niciodată în urmă. A învăţat în permanenţă şi a venit mereu cu ceva nou şi bun, câştigându-şi valoarea unui artist imperisabil. "Important e ca mesajul artistului să treacă rampa, să-l emoţioneze pe cel din sală - mărturiseşte Alifantis. Sigur că e important ca tipul de sală să fie ales în funcţie de genul muzical al artistului, dar până la urmă tot cel de pe scenă e cel care are ultimul cuvânt. Mai cred că există săli foarte bune din punct de vedere al acusticii şi altele mai dificile de amplificat, cum mai cred că există săli care transmit o stare bună atât artistului, cât şi spectatorului şi acestea sunt cele care uşurează transmiterea mesajului de la artist la public. În timpul spectacolului nu mă concentrez decât la ce am de cântat şi-atât. De la un concert trebuie să pleci spunând: «spectacolul a fost foarte bun!». Atunci poţi fi mândru de tine, că ai reuşit un tot unitar!". Chiar aşa, domnule artist, fii mândru, o spun eu, un om din public.

×
Subiecte în articol: antimonden