Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gyuri's Pub a devenit, prin cântările ce-i trec pragul, un Woodstock de sufragerie. Patronul nu se supără! Chiar el a lansat această idee, la un concert caritabil între folkişti pentru un prieten aflat la nevoie. "Bine aţi venit în sufrageria noastră spiritual-culturală, unde sunt o infinitate de urechi în inimă"...
Prietenul aflat la nevoie este Zoia Alecu. O problemă de sănătate severă a imobilizat-o la pat pentru 21 de zile. Unii colegi s-au mobilizat şi au cinstit o cântare pentru ea în "sufrageria lui Gyuri". Nu s-au rupt bilete, pentru ca toţi banii să ajungă la destinatar. Am putea spune că s-a făcut o evaziune de caritate. A meritat! S-au strâns aproape 4.000 de lei.Mircea Vintilă şi Jul Baldovin, Horia Stoicanu, Tic Petroşel, Doru Stănculescu&Sorin Minghiat, Lae şi Raul Cârstea, Alina Manole, Eugen Avram, Gyuri Pascu şi Radu Captari au strălucit, atât prin gestul lor, cât şi prin recitalurile lor. Cioculeţ a fost primul la cântat. Ne-a adus aminte de "Făt-Frumos" şi cât de important este să avem grijă de visele noastre.
Gyuri Pascu a găsit un răspuns la întrebarea "cum se îmbină arhitectura cu muzica?". Răspunsul deţine un singur nume: Johann Sebastian Bach. După această introducere, le-a venit rândul arhitecţilor Doru Stănculescu& Sorin Minghiat. Cu muzica s-au descurcat bine, dacă nu chiar foarte bine. Bineînţeles, n-au fost... Bach, dar n-au făcut de ruşine nici tagma arhitecţilor.
Horia Stoicanu a luat chitara de gât (de grif) bărbăteşte şi s-a urcat pe scenă. Imediat a realizat că este puţin luată... "Îmi cer scuze, este cam dezacordată, dar după Stănculescu se poate orice!". Cu această glumă colegială, Horia i-a atras atenţia lui Doruleţ. Acesta a fost numai ochi şi urechi, la final şi-a luat la palme colegul. Staţi liniştiţi, nici Doru Stănculescu, nici Horia Stoicanu nu s-au ales cu vreun ochi vânăt. Au fost doar nişte "palme" de apreciere.
"Daţi-mi un punct de sprijin şi pun pământul în mişcare", spunea Arhimede. Zoia Alecu a primit un punct de sprijin de la colegii săi, având totodată posibilitatea să vadă pe câtă lume se poate baza la greu.
Mă bucur că am fost martoră la un asemenea eveniment caritabil. Să-ţi ajuţi aproapele, indiferent de programul tău, de problemele tale, este un gest atât de scump în zilele noastre! Acest sprijin o va face pe Zoia să pună pământul în mişcare. Va cânta din nou aşa cum Dumnezeu a orânduit, iar muzica sa va mişca şi munţii dacă este nevoie.
P.S. Am o nouă dilemă: cum poate încăpea într-un om atât de mic, ca Gyuri Pascu, un suflet atât de mare, cât o lună plină?! Zoia Alecu le mulţumeşte tuturor, pentru ea "prietenul la nevoie se cunoaşte".
