Adevăruri „de culise” despre ediția princeps a poeziilor lui Eminescu

S-au împlinit în decembrie 132 de ani de când a văzut lumina tiparului prima ediţie a poeziilor lui Mihai Eminescu, ediţia Maiorescu, despre care Perpessicius scria că “a rămas până astăzi modelul celei mai înalte orânduiri a poeziilor” Luceafărului literaturii noastre. Iar în tot acest interval, “istoria de culise” a ediţiei princeps eminesciene a stârnit interesul şi curiozitatea nu doar a eminescologilor şi a pasionaţilor de poezie, ci a tuturor celor care au manifestat o minimă dragoste pentru lirica românească, pentru cea eminesciană, în special.

Pentru unii dintre aceşti “curioşi”, culisele ediţiei princeps sunt aproape la fel de “incitante” precum iubirile lui Mihai Eminescu, dintre care cea mai aprinsă a fost cea pentru “dulcea Veronica”. Veronica Micle.

Te-ar putea interesa și
Profeții pentru anul 2016. Ce a prezis Baba Vanga pentru Europa și pentru români
Tot ce trebuie să știi despre DEOCHI! Cum se ia? Cum se vindecă? DESCÂNTECE!
Muntele INTERZIS femeilor sau „ATHOSUL MARAMUREȘULUI”. Află ce minuni se petrec acolo

Unul dintre aceste “adevăruri de culise” care s-au rostit de-a lungul timpului a fost acela că Eminescu nu şi-a dat consimţământul pentru apariţia acestui volum, mai mult, chiar, l-ar fi “detestat” – deşi nu ştim dacă acesta este neapărat cuvântul potrivit. În genere, un poet îşi clădeşte singur volumul, pe afinităţi care-i sunt numai lui cunoscute. Există o logică a curgerii poemelor între copertele unei cărţi, care poate că uneori scapă observatorului exterior, dar care defineşte starea şi relaţia, poziţia poetului faţă de propria-i creaţie.

Or, în cazul lui Eminescu, acest lucru nu are cum să transpară ­ pentru că nu el a gândit ordinea poeziilor. Ar fi interesant de ştiut cum şi-ar fi conceput Eminescu prima ediţie de poeme... ...............................

Citește mai departe AICI