Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărbătorile de Paşti au constituit şi constituie un reper calendaristic specific, bine individualizat. Practicile ritual-ceremoniale, datinile, credinţele circumscrise perioadei de la Duminica Floriilor la Duminica Tomii poartă încărcături semantice şi emoţionale deosebite. Sănătos şi frumos ca un ou roşu este o zicală întâlnită pe tot teritoriul ţării noastre. Oul este un simbol ce se explică prin el însuşi – este sursa primordială a vieţii, a pământului şi chiar a întregului univers. Oul este „părintele lumii” în multe legende şi mituri cosmogonice. Tradiția vopsirii și încondeierii ouălor de Paști este veche de sute de ani și metodele diferă de la o zonă a țării la alta, fiind în continuă transformare, chiar și astăzi, pentru că obiceiul s-a menținut viu, fără întrerupere.
Aspectul oului indică şi o limitare spaţială de tipul cercului magic. Adăugând culoarea roşie – care simbolizează sângele, adică viaţa, dar și focul, puterea purificatoare, toate aceste proprietăţi ale oului capătă o altă dimensiune. „Semnele şi simbolurile pe care le regăsim astăzi în ornamentica ouălor de Paşti au fost „împrumutate”, printr-un proces lent şi selectiv, din diferite domenii ale vieţii omului - unelte gospodăreşti, arme de vânătoare, obiecte casnice şi chiar colaci. Modelele au fost preluate păstrând întreaga încărcătură semantică şi ţinând cont de perisabilitatea oului sau de suprafaţa atât de mică de decorare: suprafaţa miniaturală a oului şi convexitatea sa impuneau anumite tehnici de lucru şi modalităţi de încadrare”, explică explică Mirela Crețu, director muzee pavilionare, Complexul Național Muzeal ASTRA Sibiu. În lumea satului tradiţional românesc, ouăle se vopseau în zilele joi, vineri sau sămbătă, din Săptămâna Mare - ziua diferă de la zonă la zonă -, păstrând valenţele magice ale timpului. Arta încondeierii ouălor înseamnă, de fapt, îmbinarea în compoziţii a unor motive ornamentale, desenate cu eleganţă şi chiar rafinament şi armonizarea unor nuanţe cromatice, fără a pierde încărcătura semantică şi emoţională.
Ouă roșii pe orice masă, ritualuri străvechi
Ouăle sunt simbolul principal al mesei de Paști. Vopsitul este ritualic, la fel și ciocnitul, la masa tradițională. „Se disting două categorii de ouă pascale: ouăle monocrome şi ouăle policrome, cu denumiri variate ce pot acoperi arii întinse sau pot avea caracter zonal sau local: împistrite (închistrite, închistruite, încrestate, încrestite); pestriţe; cu picăţele; picurate; înflorite; chiclăzuite, scrise, pictate, încondeiate, muncite etc. Instrumentul cu care se încondeiază are diferite denumiri: beţişor, chişiţă, condei, împchistritoare, pană de gâscă, amintind de noţiuni legate de verbul a scrie”, mai spune specialista. Nu trebuie să uităm nici numele dat celor care scriu sau încondeiază ouă: închistritor sau închistritoare, încondeietor sau încondeietoare. Ceara trebuie să fie curată şi menţinută la o temperatură constantă, moderată, care să-i asigure fluiditatea. Uneori se amestecă ceara cu funingine sau praf de cărbune, pentru ca ornamentele să fie cât mai bine puse în evidenţă.
Simbolistica formelor și a culorilor
Iniţial simbolurile erau „scrise” la întâmplare, criteriul fiind al persoanei pentru care se împodobea un astfel de obiect ritual. În timp a câştigat latura artistică, în detrimentul funcţiei magice, încondeietoarele punând accent pe simetrie şi proporţionalitate. În privința ornamentelor, se remarcă o mare unitate la nivelul întregii ţări: albina, amnarul, coarnele plugului, cârligul ciobanului, creasta cocoşului, calea rătăcită, coarnele berbecului, frunza de stejar, florea sau steaua Paştelui, fierul plugului, fluierul, grebla, hârleţul, laba gâştii, mâna, pânza păiajenului, racul, sapa, spicul, soarele, unghia caprei, vârtelniţa. Simbolurile cu temă religioasă sunt cele mai importante: crucea (crucea simplă, crucea dublă, crucea clopotniţei, crucea înflorită, crucile drumului, crucea încrucişată etc.), peştele (întotdeauna este desenat în întregime), Potirul, Prescurea, Mielul, Mânăstirea, Brâul Maicii Domnului. Unii cercetători consideră că prezența celorlalte simboluri care țin de viața cotidiană, ca ornamente ale ouălor de Paști, în afară de simbolurile creștine, ar atesta obiceiul încondeierii ouălor ca precreștin, adoptat și adaptat la creștinism, astfel încât tradiția ar fi mai veche de 2.000 de ani.
Idee
Oul roşu devine un simbol al vieţii, al tinereţii, al sănătăţii. Vopsitul ouălor, într-o singură culoare, este o practică generală. Încondeiatul este un procedeu ce s-a grefat pe obiceiul străvechi, chiar universal, al înroşirii ouălor.
Atunci când oul devine operă de artă, ajunge la muzeu
Prezenţa ouălor de struţ în contextul sărbătorilor pascale nu este întâmplătoare. În Evul Mediu ouăle de struţ, montate în aur sau argint şi împodobite cu pietre preţioase, apar în inventarul lăcaşurilor de cult, fiind legate de adorarea Fecioarei Maria şi simbolizând naşterea Fiului Domnului. În spaţiul românesc ouă de struţ apar montate în ferecături de argint la policandrele Mănăstirii Horezu sau Sinaia, păstrând tainicul mesaj al Învierii. Ouă chiclăzuite sau ouă pictate în relief, ouă la care ceara este colorată fără a fi apoi ştearsă se regăsesc mai ales în Vrancea, Rădăuţi, nord-estul Buzăului, centrul Transilvaniei, Banat. Ouăle împodobite cu mărgele sunt astăzi printre cele mai căutate, chiar dacă nu este o modalitate de ornamentare foarte veche şi nici foarte răspândită. „Se pare că a apărut în zona Rădăuţi pe la mijlocul secolului al XX-lea. Cert este că în Bucovina femeile folosesc mărgelele în ornamentarea pieselor de vestimentaţie, precum altiţa iilor, năframa, gherdanul, chimirul şi, probabil, simbolurile de pe aceste ouă sunt „oglinda” imaginilor geometrizante. Deoarece ouăle erau mult prea fragile, s-a recurs la folosirea oului de lemn, bine lustruit. Era introdus în ceară după care se aşezau mărgelele conform modelului dorit”, explică etnologul Mirela Crețu, de la Muzeul ASTRA Sibiu. Ouăle potcovite sau ferecate în prezent pot fi considerate „experimente artizanale”. În colecţiile Muzeului ASTRA există un exemplar ce poate fi datat în prima jumătate a secolului al XX-lea, dar nu i se cunoaşte provenienţa.
Sunt obiecte realizate de fierari sau potcovari care îşi demonstrau măiestra artistică prin prinderea unor aplice metalice – ramuri, frunze, flori, cruci, pinteni, potcoave, ciocane etc. pe suprafaţa ouălor. Nu erau considerate a fi ouă de Paşti, ţineau, probabil, de iniţierea meşterilor fierari.
Mirela Crețu, Muzeul Astra Sibiu
