Iesirea din cercul vicios

A vorbi despre vicii ii pare omului contemporan alta discutie decat cea despre demodatele patimi si pacate. Cu toate acestea, viciul este sinonim cu patima.

Parintii bisericii din vechime, in neobosita lor ravna de a ajuta pe cei care vor sa se desavarseasca sufleteste, au descris si clasificat care sunt viciile si cum poate omul scapa de sub robia lor. Aproape toti acesti oameni care au dus o viata sfanta spun ca patimile sunt in numar de opt: mandria, slava desarta, lacomia, desfranarea (curvia), iubirea de argint, mania, tristetea si lenea. A nu se confunda patima sau viciul cu pacatul. In timp ce pacatul este incalcarea voita a legii lui Dumnezeu, patima este faptuirea repetata a pacatului.

In general, oamenii persista intr-un anumit viciu pentru placerea oferita pe moment, motivand ca isi pot manifesta libertatea facand tot ce le trece prin cap. Sfanta Scriptura ne invata insa ca pacatul ne face robi, iar virtutea ne face liberi.

INTUNECAREA. De ce este daunatoare sufletului impatimirea explica doctor Dumitru Colotelo, preot la Biserica Parcul Domeniilor (Casin): "Patima intuneca ceea ce noi numim chipul lui Dumnezeu din om. Si cu cat aceasta plaga se intinde mai mult si pune stapanire asupra omului cu atat transparenta acelui chip al lui Dumnezeu din om este mai putin vizibila, pana cand omul, depersonalizat total, apare ca acei indraciti din Sfanta Scriptura, pe care ii vindeca Iisus Hristos. Ei nu mai aveau personalitate, ci pur si simplu diavolul era cel care vorbea prin gura lor. Lucrul acesta este vizibil nu de putine ori in viata cotidiana cand vedem oameni impatimiti fie de drog, fie de alcool, fie de alte patimi care pun stapanire pe ei si a caror relatie cu Dumnezeu se depreciaza foarte mult".

VINDECAREA. Este posibila iesirea din "cercul vicios"? Parintele Colotelo, in acord cu invatatura bisericii, arata care sunt metodele de eliberare de patimi. "Exista desigur multe modalitati personale. In primul rand este postul, un mijloc extrem de util pentru revigorarea vointei si refacerea afectivitatii omului, pentru ca patima afecteaza si sentimentul uman si, pana la urma, ratiunea. Fara indoiala ca sunt si situatii grave, in care omul prin propria putere nu mai poate iesi din aceasta inrobire. Este solidaritatea in rugaciune si afectivitate a semenilor din jur. Este de notorietate ca rugaciunile parintilor pentru copii, ca si ale copiilor pentru parinti, si in general ale celorlalti au efecte extraordinare. Pe de alta parte, exista si harul lui Dumnezeu cu care conlucram in iesirea din starile in care ne aflam. Aceasta sinergie, aceasta conlucrare a propriei vointe cu harul lui Dumnezeu, care ni se revarsa in biserica prin sfintele taine, are un efect deosebit. Si primul pas al omului catre despatimire este spovedania, marturisirea in care apare harul iertarii pacatelor. Prin sfatul duhovnicesc, prin canonul preotului, care este un medicament ce se da in cazul bolii, caci si patima este boala, se reface spiritual. Apoi urmeaza incununarea, atunci cand omul este suficient de refacut, incununarea prin impartasirea cu Sfintele Taine".

CE FAC PATIMILE DIN OM "Cele mai cunoscute patimi in societate sunt: desfranarea, betia, a drogurile, care stim cat de pagubos este, fumatului, dar tot patimi sunt si manifestarile care nu au caracter material. De exemplu: patima mandriei, a dispretului fata de semeni, care se manifesta permanent, omul ajungand sa devina un mizantrop, un om care considera ca intreg universul se concentreaza numai asupra lui. Acesti oameni, mai devreme sau mai tarziu, devin niste oameni inutili, nu mai vorbim de relatia cu Dumnezeu, care se depreciaza pe zi ce trece." (Pr. dr. Dumitru Colotelo). DACA AM AJUNGE SA INTELEGEM BUNATATEA LUI DUMNEZEU... "In aceasta lume foarte variata, foarte pestrita, fiecare are problemele lui cu Dumnezeu. Unii pacatuiesc toata viata lor. De altii se indura Dumnezeu, le da un gand mare de cainta pentru viata lor ticaloasa si se indreapta. Nu putem sti insa daca ni se da aceasta sansa, acest gand... Nu trebuie sa asteptam. Fiecare are relatia lui personala cu Dumnezeu. Toti suntem pacatosi, dar trebuie sa avem din cand in cand aceasta intoarcere catre sine, pentru ca toti suntem in lipsa. Sa ne caim, cu constatarea sincera ca suntem nevrednici. Dumnezeu nu ne face procese, cum ne fac oamenii, ci ne primeste cu toata dragostea. Dragostea lui Dumnezeu este mai presus decat orice dragoste lumeasca. Si, daca ajungem sa intelegem aceasta bunatate a lui Dumnezeu, chiar daca suntem cazuti, chiar daca am ajuns la un nivel josnic de viata, sa ne intoarcem spre Dumnezeu, sa-I cerem iertare, dar o iertare profunda, cu lacrimi, cu cainta, si Dumnezeu ne va ierta indata. Dumnezeu este pretutindeni si este cu atat mai prezent in viata noastra, cu cat Il chemam mai des", spunea parintele Sofian Boghiu intr-o convorbire duhovniceasca. CUM A FOST PRIMIT FIUL RISIPITOR "Avem cazul extrem de elocvent al intoarcerii fiului risipitor. Toate darurile divine el si le-a consumat in patimi. Si a ajuns la o stare inferioara starii de animalitate. Ar fi vrut sa manance din roscovele pe care le mancau porcii. Punandu-si intreaga vointa in miscare, se indreapta spre tatal sau. Venind, tatal, inchipuindu-l pe Dumnzeu, il vede de departe si alearga inaintea lui. Si il asaza in demnitatea pe care o avusese inainte punand inel in dreapta lui si junghiind vitelul cel gras. Dumnezeu, cand vede un minimum efort al nostru, ne da toate sansele sa reintram in demnitatea de chip al Sau." (Pr. dr. Dumitru Colotelo).