Agricultorii "de asfalt"

Sunt cinci. Nici orase, nici comune. Un fel de hibrizi, adicatelea putin din fiecare. Ambitia edililor este sa devina orase, dar pana la realizarea visului, mai este cale lunga, ca doar de pe vremea lu’ Ceausescu se straduiesc. Unele au spital, dar n-au drumuri, altele n-au cam de nici unele.

DEZNADEJDE. Ceausescu le-a demolat gospodariile si i-a adus peste noapte la bloc. Comuna Vladeni mai pastreaza astazi acel iz, acel miros de sat doar prin mici gospodarii, incropite cu zecile pe langa blocurile nou construite

Pentru ca in ultimii ani s-au facut investitii importante in aductiunile de apa potabila, canalizare, drumuri si alte utilitati, cele cinci comune iesene, Belcesti, Podu Iloaiei, Raducaneni, Tibanesti si Vladeni, ar putea deveni orase. Parca ar fi cinci biletele insirate de o mana anonima pe o sarma, asteptand ca un papagal sa extraga castigatorul. Edilii judetului Iasi s-au gandit sa propuna Guvernului ca 5 asezari rurale sa urce in ierarhia administrativa. S-au facut referendumuri, oamenii au fost pentru urbanizare, dar majoritatea isi justifica optiunea prin faptul ca nivelul de trai s-ar putea imbunatati.

CU VACA-N FATA BLOCULUI. Pentru Vladeni maine este in trecut. Este o comuna ce aspira la statutul de asezare urbana, dar mai are multe criterii de indeplinit pana sa ia o nota de trecere. Ar trebui sa aiba alimentare cu apa si canalizare in toate satele, sa aiba macar un dispensar sau un centru de sanatate si o banca. Sa nu mai vorbim de drumuri. In schimb, primarul cu patru mandate in spate din Vladeni spune ca in comuna pot fi facute piste pentru canotaj sportiv sau chiar si pentru patinaj. Numai ca investitorii nu se prea inghesuie.

VIITOR. "Cand o sa ne facem mari, o sa plecam de aici"

"CASUTA MEA". Viata intre patru pereti de chirpici

GOSPODARIE. Zeci de gospodarii incropite inconjoara blocurile

Comuna Vladeni trebuia sa devina oras inca de pe vremea lui Ceausescu. Doar cu un gest a ras o parte din gospodariile oamenilor si a facut blocuri. Spun doar o parte, pentru ca alte gospodarii au ramas, salvate de decembrie 1989. Asa s-a ajuns la hibridul care este astazi comuna Vladeni. Incercari nereusite de transformare a comunei in oras au mai fost. Edilii nu prea au avansat in eforturile lor de a schimba la fata comuna. O comuna in care oamenii isi tin lemne de foc sau stiuleti de porumb in stive pe balcon, loc de altfel firesc pentru butoaiele de varza sau borcanele cu muraturi. O comuna in care apa de baut, la bloc, este luata inca de la fantana. O comuna in care oamenii, stapani fideli ai locului, se simt legati de pamant sau de animalele pe care le-au avut odinioara in ograda. Chiar daca blocurile sunt noi, la nici cinci metri, uneori chiar si sub balcon, oamenii si-au incropit din chirpici si din stuf mici gospodarii, in care fie cultiva plante si legume, fie cresc un animal pe langa casa. Scuzati, pe langa bloc. Ion si Maria sunt doar doua exemple din sutele de locuitori al Vladenilor care au o gospodarie in fata blocului. Cresc gaini si iepuri. Iepuroaica fatase de doua saptamani, iar Ion facea acum o cusca pentru cei zece pui. Mai cred inca in munca pamantului, desi adevarata lor gospodarie a fost desfiintata o data cu construirea noilor blocuri. Ar mai creste o vacuta sau o capra, dar unde? In fata blocului? "Ce sa facem si noi? Mai crestem o gaina, dar altceva, nu avem posibilitati, nu avem bani, nu avem loc. Am facut aici din chirpici, pentru ca noi suntem oameni de la tara, ne-am obisnuit acolo si ne vine greu acum la bloc, desi stam de ceva timp intr-un apartament", spune Ioan. Copiii le sunt plecati care-ncotro pe la oras, unde si-au facut un rost. Nepoata ce mai sta pe langa ei si-si mai gaseste de lucru si de joaca prin asa-zisa "gospodarie" din fata blocului.

Ca Ioan si Maria mai sunt alti o suta. George are un cal. Il tine intr-un grajd de chirpici, facut in urma cu ceva ani. Calul il pastreaza doar pentru uzul personal. Mai este nevoie sa care cate ceva la parintii lui, care stau la cateva sate departare. Nevasta i-a plecat in Italia, iar cei doi copii au ramas pe langa casa. "Viata este foarte grea. Nevasta mi-a plecat pentru ca nu reuseam sa ne descurcam. Nu vad ce ar mai putea sa schimbe pe-aici. Noi n-avem o pubela de gunoi, undeva sa ducem gunoiul menajer. Mergem sute de metri ca sa-l ducem. Nu-i posibil. Si mai vrem sa intram in Europa!", spune infundat George.

URBANIZARE, DAR SA STIM SI NOI! Vladenii ar vrea sa se intoarca la tara, acolo de unde au plecat, unde au copilarit si unde si-au ingropat bunicii. Dar pamant nu mai au. Mai pastreaza astazi doar acel miros, acel iz de sat prin micile, zecile de gospodarii din chirpici incropite prin fata blocurilor. Te pierzi printre ele. Le pierzi si numarul. Numai proprietarii stiu a cui este fiecare.

D’ALE COPILARIEI. Copiii se bucura de jocuri inventate de ei si de ziua cand vine masina cu inghetata

O papusa fara un ochi si cu o mana lipsa, rastignita intr-o cutie de lemn, vorbeste cat pentru tot locul. O aschimodie de caine latra a pustiu, cand ii incalcam teritoriul. Nici nu stim daca am invadat teritoriul cuiva. Sau al nimanui. Nu stim daca adaposturile improvizate in mijlocul carora ne aflam sunt pentru oameni sau "camari" si "debarale" pentru bunuri gospodaresti. Un ochi atent ne spioneaza de undeva de la etajul III.

Nefericitii care mai locuiesc si acum in case de chirpici la numai cativa metri de blocurile construite de Ceausescu traiesc mai mult din mila locatarilor de la bloc. Daca ai intreba postasul din localitate unde traieste tanti Geta, ti-ar raspunde "vedeti ca este o casa din chirpici albastra, cu acoperis de stuf, intr-o curticica mica, undeva a doua la stanga de la carciuma, in spatele blocului. Intrebati, toata lumea stie cine este". N-are adresa, n-are nici prezent, nici viitor. Are doar trecutul. Si o identitate aproape uitata. Avere ioc. Doar hainele de pe ea, cateva rasaduri din curte, un visin si casa din chirpici. Care casa incepe sa se darame incet sub povara celor aproape 20 de ani de cand a fost facuta. Tanti Geta traieste din ce ii mai dau vecinii si din pensia mica a sa si a sotului. A facut o gradina mica de cativa metri patrati in care a pus rosii si ceapa, a plantat doi visini.

Trecerea de la comuna la oras implica anumite dezavantaje si avantaje. Ar creste impozitele, care pentru omul de rand ar fi resimtite pentru buzunarul si asa pe jumatate gol. Totodata, se pierd fondurile prin programe SAPARD prin care ar fi refacuta infrastructura. Pe de alta parte, o localitate urbana ar putea atrage investitori si chiar unele fonduri prin alte programe finantate de Uniunea Europeana. Programele PHARE au valori mari si cota de participatie de 25% a comunitatii este prea marte pentru putinul care exista la bugetul local. Oamenii locului nu ar vrea sa intre asa in Europa. Sunt optimisti. Cred ca prin urbanizare va creste numarul medicilor al profesorilor. Vladeni taieste de pe o zi pe alta, resuscitat. Saracia luceste peste tot de-ti ia ochii. Iti vine sa te mai gandesti atunci la o infuzie de profesori, medici si investitori care ar veni aici? Daca in alte comune cu rang de oras blocurile sunt devastate profesionist, in Vladeni blocurile fie sunt neterminate, fie sunt carpite si finisate grosolan de locuitori asa cum s-au priceput ei. Cu materialul din dotare, cu materialul clientului cum ar zice unii.

CONDITII DE INDEPLINIT

In ultimii ani ani, localitati fara canalizare, apa si gaze s-au trezit peste noapte avansate la gradul de oras. Urbanizarea impune niste criterii care trebuie luate in seama. Numarul sufieicnt de locuitori si dorinta exprimata de acestia prin referendum de a transforma comuna in oras nu sunt suficiente. In urma referendumului, solicitarea se trimite la Parlament. Mai este nevoie de multe alte lucruri. Multe comune din Moldova, transformate peste noapte in oras si-au exprimat dorinta de a redeveni ceea ce au fost odinioara, dupa ce au fost pierdute astfel fonduri de la SAPARD pentru localitatile rurale. Legea nr. 351 din 6 iulie 2001, privind aprobarea Planului de amenjare a teritoriului national, prevede pentru comunele care vor sa devina oras urmatoarele criterii: trebuie sa aiba minimum 5 mii de locuitori, acces la caile de comunicatii, functii economice, administratie publica, autoritati judecatoresti, invatamant prescolar, primar, gimnazial, liceal, spitale, statie de salvare, cresa, casa de cultura, magazine, un hotel, o banca, alimentare cu apa si canalizare, statie de epurare, lacas de cult, posta, autogara. De asemenea, 75% dintre locuitori trebuie sa munceasca in domenii neagricole, 55% dintre case sa aiba baie si WC in locuinta, 70% dintre locuinte sa fie dotate cu instalatii de alimentare cu apa. Numai in Vladeni insa am vazut grupuri-grupuri de oameni care mergeau cu galetile pentru a lua apa de la fantanile amplasate "la strada".

IZOLARE "Nu sunt dezavantaje pentru ca Belcesti sa devina oras. Indeplinim o parte dintre conditiile pe care ni le impune legea. As zice cam 60% sunt criteriile in care ne incadram. Este cea mai mare comuna din judetul Iasi si sunt posibilitati de investitii, dar drumul ii tine departe pe investitori. Noi suntem izolati aici" Dumitru Diaconu primarul comunei Belcesti, 100% prourbanizare OBISNUINTA "Mai crestem o gaina, dar altceva nu avem posibilitati, nu avem bani, nu avem loc. Am facut aici din chirpici, pentru ca noi suntem oameni de la tara, ne-am obisnuit acolo si ne vine greu acum la bloc, desi stam de ceva timp intr-un apartament. Altii mai au o vaca, un cal, o capra" Ioan un vladean devenit orasean impotriva vointei sale MANDRIE "Ar fi o mandrie locala ca Vladeni sa devina oras. Ar fi bine mai ales pentru tinerii din localitate, care nu ar mai pleca de aici. Nu avem judecatorie, dispensarul nu indeplineste toate criteriile. (…) Pot fi atrasi si investitorii. Se poate face chiar turism. Ne-am gandit la piste pentru canotaj, pentru patinaj" Ioan Cohut primarul din Vladeni, cam sceptic insa de reusita

Alt loc, alta poveste

Am ajuns in comuna Belcesti pe un drum neprietenos, accidentat, care strabate colinele. Cea mai mare comuna din Iasi, Belcesti, este o comuna izolata. Nu are acces la un drum principal. Ca sa ajungi in localitatile principale ale judetului, trebuie sa faci tot felul de giumbuslucuri si ocolisuri. De fapt drumul este cea mai mare problema a locuitorilor de aici. Primarul comunei, Dumitru Diaconu, apreciaza ca Belcesti indeplineste cam 60% din conditiile impuse prin lege pentru a deveni oras. Are 13.000 de locuitori, o cladire pentru spital, biblioteca, liceu, notar public, alimentare cu apa, canalizare doar pentru 5% din locuitori si statie de epurare si tratare a apei. Numai drumuri nu are. Din acest motiv zona este si ocolita de investitori. Unii straini ar fi vrut sa dezvolte aici mici afaceri in agricultura sau turism, dar tot timpul au invocat acelasi motiv pentru retragere: drumurile. Drumurile ii tin departe pe investitori. Exista in comuna 600 de hectare de luciu de apa si un lac de acumulare, Tansa Belcesti, unde s-ar putea dezvolta o mica zona turistica.

"A venit masina de inghetataaaa!", pentru copiii comunei e sarbatoare mare ziua in care vine masina de inghetata. Ajunge cu greu in localitate din cauza… ati ghicit, drumurilor. Copiii se aduna in jurul masinii veseli pentru o bucurie ce tine numai cateva minute. Prea multe oportunitati de joaca nu au. Se mai strang pe ulitele satului si inventeaza jocuri, se mai intrec cu bicicletele, care mai dischisite, care mai ponosite. Unii mai pricopsiti isi pun telefonul mobil sa sune sa le mai aduca aminte de un film la televizor. De vorbit la telefon nu poate fi vorba. Parintii l-au luat doar ca sa stie pe unde sunt.

OPTIMISM. Comuna Belcesti este, am putea spune, cu un pas inaintea Vladenilor in drumul accidentat spre oras. Blocuri noi, diverse utilitati. Aerul de sat nu a disparut inca. Chiar si primaria este la confluenta satului cu urma de oras. Mirosul de pamant proapsat muncit razbate din toate directiile. Carute cu nemiluita traverseaza comuna care cu fan, care cu lemne, fiecare de ce a avut nevoie. Comuna Belcesti se chinuie din 1977 sa devina oras. Precedenta incercare nereusita dateaza din 1987. Autoritatile au organizat anul trecut un alt referendum, iar locuitorii au votat aproape in majoritate pentru oras. Daca-i intrebi de ce au votat asa, raspund ca ar putea sa le fie mai bine. Batranii sunt optimisti. Spun ca transformarea comunei in oras ca si integrarea in Uniunea Europeana le-ar putea aduce la toti pensii mai mari, apa si gaze in casa, viitor pentru tinerii care au plecat nu nemiluita pe la oras sau prin strainatate. Sunt speriati de impozitele care vor creste si se vor resimti si mai abitir in buzunarele lor. Tinerii care au mai ramas in localitate sunt insa pesimisti. Un tanar cu o mica afacere de mobila este pesimist. Este de parere ca pana nu se rezolva problema cu drumurile nu poate sa avanzeze nimic in localitate, fie ea oras sau comuna.

PARTENERI

EurActiv (Stiri, politici europene & actori UE online) Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti Tele’M