x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Antipudibonderia - Un pariu

Antipudibonderia - Un pariu

de Toma Roman Jr    |    28 Ian 2007   •   00:00
Antipudibonderia  -  Un pariu

Acum cativa ani eram in relatii de amicitie cu un politalent. Canta cu o trupa foarte "trandy", era considerat o speranta a regiei de film de la noi. In plus, era un barbat aratos. Ma cam complexa, fiindca de multe ori cand ieseam impreuna in oras, el reusea sa agate tipe misto, in timp ce eu ramaneam cu buza umflata.

Sareau diferite domnisoare pe el, le facea capul mare, pleca impreuna cu una dintre pretendente, iar eu ma consolam cu blonde sau brune facute din hamei si varate in sticle. Intr-o seara am iesit impreuna cu masculul de succes intr-un club bucurestean celebru in epoca, amplasat intr-o pivnita plina de fum. Acolo am dat de Danuta, pe care o stiam de multa vreme amandoi dupa renume.

Tactica

Fata arata teribil de bine (era bruna, cu ochi verzi si sani mari), avea un soi de sex-appeal, si, dupa cate ne spusesera mai multi prieteni care stiau "de la sursa", foarte multa imaginatie in pat. Fusese amanta mai multor tipi "destepti, frumosi si cu bani", pe care-i parasise, de unde am dedus ca se plictisea repede si era "deschisa la nou". In ceea ce privea informatiile, eu aveam un mic avantaj: aflasem ca Danuta e si mare consumatoare de alcool tare. Cand am vazut-o, artistul complex Alfred (asa ii zicea tovarasului meu de pahar) mi-a marturisit ca si-a pus in cap sa plece cu doamna acasa. Mi-am soptit in barba ca e timpul sa castig in fata lui Alfred si i-am spus: "Pui pariu pe 300.000 ca ti-o suflu?".

Barmanul a taiat intelegerea si am pornit spre masa aflata langa scarile care duceau afara, unde era campata domnisoara impreuna cu alti cetateni. Ne-am bagat in seama, iar Alfred a inceput sa atace. Spunea vrute si nevrute, filozofii de viata, desteptaciuni, artisticarii, se chinuia sa scoata din el banculete cu iz mai mult sau mai putin erotic. Din cand in cand se mai atarna de gatul Danei, ii mai scapa cate o mana pe genunchi, cum se face cu ocazii din astea. Fata parea sa rezoneze la amoarea lui, se lasa atinsa peste tot si zambea. Eu stateam cuminte si nu spuneam nici pas. Din cand in cand mergeam la bar si le aduceam celor doi cate un pahar plin cu votca, iar mie, un suculean sau o cafea. Am pretextat ca e Sfantul Toma pe stil vechi si ca vreau sa fac cinste. Cei doi nu si-au batut capul cu explicatiile mele, pareau prinsi in ghidusiile erotice cu care se ocupau.

Efectul Pavlov

Dupa vreo doua ore, Alfred si Dana erau cam beti, iar eu treaz complet. El o tragea de tate, iar ea scoatea din coardele vocale un fel de chitaituri interesate. Mi-am zis ca e cazul sa le mai iau cate o suta de tarie si sa actionez. Dupa ce i-am lasat sa termine si ultima doza, m-am indreptat spre bar, unde m-am scobit de ultimii bani pe care-i aveam asupra mea si am cumparat un clondir mare de votca. M-am plasat cu obiectul sacrificiului financiar in brate undeva pe la jumatatea scarilor dinspre iesire. Am zbierat cat sa acopar muzica numele domnisoarei si am aratat sticla. Dana a ridicat capul si s-a uitat fix vreo 30 de secunde la albitura din recipient. Mi s-a parut ca saliveaza putin. Semana cu cainele din experimentul lui Pavlov. Efectul a fost naprasnic. L-a lasat pe Alfred, care avea o mutra complet confuza, sa se pravaleasca pe banca de lemn care le tinuse loc de cuibusor de nebunii, s-a ridicat in picioare si a urmat, ca hipnotizata, sticla. Cu zambetul pe buze, i-am facut prietenului cu mana in chip de pa si am plecat cu juna atarnata de brat. E adevarat, ea dadea pe alocuri rateuri la mers si se mai ajuta sa se deplaseze cu gardurile din preajma. Am luat un taxi si am ajuns la mine acasa, unde am constatat ca oamenii care imi laudasera calitatile Danei nu vorbisera aiurea. Facea frumos din toate punctele de vedere, se simtea ca ii place sa faca amor. Probabil am produs nemultumiri vecinilor, care au batut de cateva ori in teava de la calorifer. Ca niste nesimtiti, nu i-am bagat in seama. De dimineata, fata a plecat voioasa in treburile ei, iar eu m-am dus la lucru. Dupa munca l-am sunat pe Alfred. Ne-am intalnit intr-o carciuma ieftina, unde se dregea cu bere, avand o mutra posomorata. Se citea pe fizionomia lui ca, de ciuda, se imbatase cuc in noaptea precedenta. Foarte corect, mi-a dat cei 300.000 de lei care fusesera obiectul pariului, iar eu i-am mai oferit cateva beri de consolare. De atunci insa nu am mai iesit niciodata impreuna la agatat, ba chiar am auzit ca le-ar fi spus unor cunoscuti comuni, fara sa le dea explicatii suplimentare, ca sunt un om parsiv.
×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul