x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Arta de a fi tata

0
26 Iul 2005 - 00:00
SANATATEA FAMILIEI
Copilul isi face simtita prezenta in familie inca din clipa in care cei doi, viitoarea mamica si viitorul tatic, parcurg impreuna perioada sarcinii.
"Dupa cum bine stim, femeia este cea care se confrunta direct cu perioada celor noua luni de asteptare a venirii pe lume a micutului. Ei bine, desi nu are acces la fel de nemijlocit precum femeia la ceea ce presupune sarcina, si viitorul tatic trece printr-o perioada de schimbari interioare, printr-un intreg proces de adaptare si integrare a noului rol ce incepe sa se contureze – acela de parinte. De aceea parcurge o perioada de trairi la fel de bulversante si pentru el ca si pentru viitoarea mama", este de parere psihologul Stefania D. Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti.

In asteptarea bebelusului


Ce se poate face pentru diminuarea starii de tensiune, confuzie a viitorului tata, care nu prea stie ce sa faca cu noul sau rol? Cum poate fi parcursa cat mai adecvat perioada de sarcina? Psihologul Stefania D. Nita ne asigura ca lucrurile sunt relativ simple. "Este necesar ca perioada sarcinii sa fie parcursa impreuna. Partenera sa aiba grija in a pastra contactul permanent cu partenerul sau, sa permita accesul acestuia la ceea ce se intampla in forul ei interior, la ceea ce simte, la transformarile ce apar pe fiecare zi cu micutul asteptat. In acest mod, printr-o comunicare deschisa si directa, partenerul va intelege ce se intampla, va simti ca face parte si ca este parte din intreaga perioada a sarcinii, se va obisnui mai intai cu ideea ca urmeaza sa fie tatic, apoi incet-incet va incepe sa isi contureze noul rol prin implicarea nemijlocita in viata mamei si a copilului din pantecul acesteia."

Astfel, barbatul nu se va simti neglijat, exclus, tinut la distanta, ci dimpotriva, va incepe sa simta si sa constientizeze ca urmeaza sa fie 3 in loc de 2, ca are un rol important. El va simti ca prezenta lui este utila si necesara atat pentru viitoarea mama, cat si pentru bebelus.

Invatati rolul de parinte


Cum stau lucrurile dupa ce aceasta perioada trece, iar micutul si-a facut in sfarsit aparitia? Exista o arta de a fi tatic? "Putem sa spunem si asa, atata vreme cat nu uitam ca, la fel ca orice alt lucru, si aceasta arta se invata", considera psihologul Stefania D. Nita. Cum se invata? "Tot impreuna cu partenera, impreuna cu copilul si mai ales prin atentia pe care o acorda atat celor doi, cat si propriilor trairi", raspunde specialistul nostru.

Nu putem vorbi despre existenta unor reguli scrise, a unor scheme dupa care trebuie sa se conduca partenerul pentru a fi taticul perfect. Iar la urma urmelor, cine si-ar dori un parinte perfect?! Un tatic apropiat si deschis fata de copilul lui, cu disponibilitate de a vorbi, care isi face timp pentru a se juca si glumi, un parinte care poate sa recunoasca deschis ca se mai intampla sa greseasca si ca tocmai din greseli se poate invata este de preferat unui parinte care face totul perfect.

Este important ca modelul pe care tatal il ofera copilului sa nu fie unul rigid, inflexibil, excesiv de autoritar, deoarece toate acestea vor structura un viitor adult schematic, lipsit de spontaneitate si de capacitatea de a se adapta la diversele situatii pe care viata i le va oferi. In conditiile in care se loveste de un tata rigid si perfectionist, copilul va trai o stare de tensiune in incercarea de a face pe plac si de a se conforma regulilor impuse de acesta. "Un adult care insa isi pastreaza spontaneitatea va reusi, spre exemplu, sa se joace liber cu copilul sau in concediu la munte, fara a fi urmarit de ideea ca nu este bine sa alerge prin iarba descult sau sa manance fragi direct din padure, oferindu-i acestuia o perspectiva sanatoasa asupra naturii, jocului, trairii existentei intr-un mod armonios si echilibrat", considera psihologul Stefania D. Nita.

Spontaneitatea joaca un rol deosebit atat in viata copilului, cat si in viata adultului. Caracteristica principala a copilariei, spontaneitatea ii permite copilului sa invete si sa adopte adecvat aspecte ce tin de realitate, oferind raspunsuri ce permit o buna integrare sociala.

Fiti alaturi de copil


Arta de a fi tata inseamna, in primul rand, arta de a fi in conformitate cu tine insuti, in acord cu ceea ce simti si ceea ce faci. Arta de a comunica deschis si direct, fara constrangeri interioare pornite din false ratiuni de protectie. Arta de a imbina in mod echilibrat timpul acordat petrecerii impreuna cu copilul si timpul acordat sarcinilor de serviciu.

"Dincolo de asigurarea celor necesare traiului de zi cu zi, copiii au nevoie in primul si in primul rand de prezenta parintelui in viata lor. Or, prezenta nu se face simtita doar prin asigurarea unui trai imbelsugat, ci mai ales prin prezenta efectiva, prin acordarea atentiei, prin comunicare, prin jocurile facute impreuna, prin discutiile din fata televizorului, prin plimbarile si iesirile in concediu si vacante, prin interesul si sustinerea pe care parintele le poate acorda copilului", atrage atentia psihologul.

COMUNICARE. "Sunt mandru de tine!" Aceasta propozitie spusa intr-un moment de recunoastere a unui lucru bine facut de catre copil valoreaza mai mult decat daca i s-ar oferi o bicicleta, spre exemplu. Tatii, in general, au tendinta de a se purta "barbateste", fara a lasa accesul la emotii. Numai ca acest lucru nu este o alegere tocmai potrivita, semnaleaza Stefania D. Nita. "Nu este greu si nici nu doare, domnilor, sa spuneti din cand in cand copiilor dumneavoastra: «Sunt mandru de ceea ce ai realizat, am incredere in tine, stiu ca poti face cutare sau cutare lucru»... si, de ce nu, chiar «Te iubesc»."

CERINTE. O contributie importanta la modul in care tatal reuseste sa acopere rolul de parinte revine si actiunilor pe care mama le manifesta in relatie cu acesta. Este de preferat sa se pastreze o masura in toate cerintele indreptate catre tata, in sensul de a nu-l responsabiliza excesiv sau de a i se aminti din minut in minut: "De acum esti parinte. Comporta-te matur!". Apelativele de acest tip trezesc in partener mai degraba reactia de a fugi mancand pamantul decat reactia asteptata de responsabilizare.
Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul,   artă,   perioada,   parinte

Serviciul de email marketing furnizat de