Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar cine e de vină? Totuşi, unii oameni fac mai mult, alţii mai puţin. Unii se opun răului, alţii il provoacă.
Asta da, de acord cu dumneavoastră. Daâ, mai devreme sau mai tărziu răul tot se petrece, pentru că e un rău de sistem, nu e un rău de persoană, nu că vrea cineva sau mai ştiu eu, altcineva, e un rău de sistem. Dacă n-ar fi aşa, n-ar fi peste tot cam aceleaşi probleme.
Dar cine e de vină? Totuşi, unii oameni fac mai mult, alţii mai puţin. Unii se opun răului, alţii il provoacă.
Asta da, de acord cu dumneavoastră. Daâ, mai devreme sau mai tărziu răul tot se petrece, pentru că e un rău de sistem, nu e un rău de persoană, nu că vrea cineva sau mai ştiu eu, altcineva, e un rău de sistem. Dacă n-ar fi aşa, n-ar fi peste tot cam aceleaşi probleme.
Şi, totuşi, nu sunt aceleaşi probleme?
Cum nu sunt aceleaşi probleme?
Păi, uitaţi-vă ce probleme au ungurii, ce probleme au bulgarii: sunt ele aceleaşi cu ale noastre?
In fond, sunt aceleaşi.
Cum sunt aceleaşi?
Sunt aceleaşi.
Păi cum sunt aceleaşi? Nu vedeţi şi dumneavoastră că la bulgari problemele agriculturii sunt mai rezolvate decăt la noi, iar la unguri par rezolvate chiar bine de tot?
De unde rezultă?
N-au probleme alimentare.
Asta nu e dovadă că s-a rezolvat situaţia.
De ce să nu fie o dovadă? Atunci ce este o dovadă pentru dumneavoastră?
Stabilitatea.
Stabilitatea nu poate veni decăt in timp. Nu poţi să fii, din momentul in care inventezi un lucru, şi stabil, şi deştept, şi inspirat. Intăi trebuie să fii inspirat. După-aia trebuie să fii stabil.
In fine, nu cred că ungurii şi bulgarii au rezvolat problema agirculturii.
Dar cine a rezolvat-o?
Nu ştiu... Americanii... Dar cred că nici ei. Oricum, să-i vedeţi.
Ce să-i vedem, domnule, ce să-i vedem?
Stewardesele incepură să aducă dejunul. Era consistent, era plăcut, dar era prost servit.
Uite şi dumneata cum lucrăm.
Lucrăm bine.
Da, dar nu lucrăm frumos.
Sutem de acord asupra acestei chestiuni, dar nu ştiu cum se poate lucra şi bine, şi frumos, şi repede - e grabă mare.
E grabă mare, dar oare noi n-am putea să punem laptele in nişte punguliţe de plastic sau de carton intărit sau de mai ştiu eu ce, care să-l facă mai atrăgător?
Ce atrăgător, domnule, ce atrăgător? Noi n-avem destul lapte şi dumneata vorbeşti de atrăgător?
De ce pare atăt de absurdă preferinţa mea pentru estetică?
Pentru că la noi chestiunea e să fie, nu să...
De ce să nu fie şi problemă de estetică?
Las-o, domnule, dracului de estetică, asta este o balivernă.
Şi atunci, cum să se resolve şi asta? Păi inainte de a intra in marketing trebuie să vedem dacă avem cu ce intra.
Poate nu mai avem substanţă.
Ei, nu mai avem substanţă! Nu ştim să o punem in valoare.
Dar bulgarii şi ungurii de ce ştiu?
Lasă-mă, domnule, cu bulgarii şi ungurii dumitale, că asta e lozinca pe care o toacănă, toată ziua, ăştia care nu ştiu. Dar, dumneata, care eşti om de autoritate, un cadru de conducere - eşti preşedintele unei federaţii sportive mari, federaţia de hipism, ziceai - , dumneata nu ştii că...
Eu ştiu tot, dar nu inţeleg decăt foarte puţin. Nu inţeleg, de exemplu, de ce trebuie să punem serele să lucreze pentru străinătate, atăt de tărziu, cănd bulgarii au grijă să le pună pe-ale lor să lucreze, tocmai cănd au nevoie neghiobii ăştia din Occident de roşii proaspete, de ardei proaspăt, de, mă rog, tot ce au nevoie. Şi albanezii sunt mai gospodari decăt noi, mai cumva nu ştiu cum să le zic, mai puşi pe marketing. Degeba dăm noi roşii in iunie pe piaţa Vestului, cănd tocmai atunci piaţa Vestului e inundată de roşii din toate grădinile ţărilor mai calde. Ce folos? De ce mai facem sere? De ce le mai incălzim artificial, dacă avem ambiţia să nu obţinem nimic pe ele?
Dar sunt probleme cu combustibilii, sunt multe probleme.
Şi ce, nu se ştiu problemele astea? Nu se cunoaşte situaţia? Ce, acţionăm fiecare cum ne taie capul? Nu există o planificare, nu există un guvern? Ce aşteptam noi să vină astă-iarnă - primăvara? Aşteptam să plecăm la plajă, să dezvoltăm producţia de şlapi, ce dracu aşteptam? De ce ne-am mai apucat de sere, dacă tocmai serele nu pot să funcţioneze? De ce ne-am mai apucat, de exemplu, să punem măgăoaiele alea pe autobuzele din Bucureşti, cu gaz metan? Le ştiţi, nu?
Le ştiu.
Chit că nu merg eu cu ele, dar vă intreb, ca un simplu cetăţean, de ce ne-am mai apucat să punem măgăoaiele alea pe maşini, cănd maşinle erau făcute pentru benzină? Şi cănd ştiam că n-o să avem gaz metan? Spune şi dumneata.
A fost experimental. (continuarea in numărul viitor)
(din volumul "Măştile insăngerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundaţia Iubirea, Fundaţia Constantin,Editura Păunescu - 2001)
