Bumbacul, un aliment de viitor

In viitor este posibil sa mancam... bumbac. Nu vata din capsulele de bumbac, utilizata de peste 7.000 de ani pentru confectionarea tesaturilor, ci semintele acestei plante tropicale, care sunt improprii consumului uman. De vina este o enzima toxica pentru ficatul si inima majoritatii mamiferelor, numita gosipol, pe care geneticienii incearca sa o elimine de ani intregi. Deocamdata, numai rumegatoarele pot consuma seminte de bumbac, acea enzima toxica fiind distrusa de flora bacteriana din aparatul lor digestiv.

SEMINTE TRANSGENICE

Vestea buna este ca o echipa de cercetatori americani a reusit sa puna la punct o varietate transgenica de bumbac din care a eliminat enzima toxica ce face semintele necomestibile. Performanta cercetatorilor americani reprezinta o speranta mai ales pentru cele 80 de tari din Africa si Asia, unde foametea face inca numeroase victime. Daca bumbacul devine comestibil, aceasta planta ar reprezenta la nivel mondial a doua sursa de proteine vegetale dupa soia. "Semintele de bumbac modificat genetic ar putea acoperi nevoile nutritionale a peste 500 de milioane de persoane" subliniaza, intr-un articol publicat de Academia Americana de Stiinte, unul dintre cercetatorii care au creat bumbacul transgenic fara gosipol.

PROPRIETATI NUTRITIVE

Majoritatea expertilor in nutritie sunt de parere ca productia alimentara trebuie sa creasca substantial pentru a face fata inmultirii populatiei mondiale (cu peste 50% in urmatorii 50 de ani). In aceste conditii, descoperirea unei resurse alimentare suplimentare este mai mult decat binevenita, chiar daca e de origine transgenica.

Semintele de bumbac, care se pot consuma intregi, ca alunele sau nucile caju, sau sub forma de faina, au numeroase proprietati nutritive, fiind bogate in proteine vegetale de calitate, vitamine si minerale.

TEHNICA. Pentru a modifica genetic bumbacul, Keerti Rathore si colegii sai de la Universitatea din Texas au utilizat tehnica ARN (acid ribo-nucleic) "interferat". Astfel, cercetatorii texani au reusit "sa reduca la tacere" gena responsabila de producerea enzimei toxice. Performanta este cu atat mai mare cu cat numai semintele sunt afectate de modificarea genetica. Concentratia de gosipol ramane neschimbata in frunzele, radacinile si fluorescenta bumbacului. Or, aceasta otrava protejeaza bumbacul de paraziti. Varietati de bumbac fara gosipol au fost obtinute deja in anii 1950-1960 prin selectie clasica, dar prezentau dezavantajul de a fi distruse de daunatori, motiv pentru care cercetarile au fost rapid abandonate. In comparatie cu acestea, bumbacul modificat genetic are avantajul de a produce seminte comestibile fara a fi privat de mijloacele naturale de aparare.