x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Carare de aur, treapta catre cer

Carare de aur, treapta catre cer

26 Apr 2006   •   00:00

POPASURI MONAHALE
"La capatul unei artere... ramane numai in picioare, mai trainica decat lungi siruri de generatii, o biserica pecetluita cu pisaniile ei slavone, catre care insa putini se mai strecoara in zilele de slujba, pe care le serba odata targul intreg.
POPASURI MONAHALE
"La capatul unei artere... ramane numai in picioare, mai trainica decat lungi siruri de generatii, o biserica pecetluita cu pisaniile ei slavone, catre care insa putini se mai strecoara in zilele de slujba, pe care le serba odata targul intreg. In adancimile acestei biserici, datorate lui Alexandru, fiul menit a nu domni al lui Stefan cel Mare, s-au gasit ramasitele, infasurate in scumpe stofe de aur, ale mortilor din veacurile mari, ale mortilor nostri ..." Asa isi amintea marele istoric Nicolae Iorga de Biserica Precista din Bacau, cea mai veche ctitorie din centrul Moldovei, a Marelui Stefan si a fiului sau Alexandru Voievod, dupa cum ne povesteste parintele Tomozei.

HAR. Avand hramul la Adormirea Maicii Domnului, Biserica Precista, care a infruntat mai bine de 500 de ani de istorie, se inalta si astazi in centrul orasului, amintind ca odata, demult, prin aceste locuri au trecut si s-au rugat marii eroi din cartile de istorie. Gandul ca de o jumatate de mileniu crucea i s-a inaltat sus pe cer si ca aici s-au intalnit cu Dumnezeu atatia credinciosi, atatea suflete, se insinueaza cutremurator... Iar vocea parintelui Tomozei povesteste incet despre istoriile altei lumi, cu harul omului trimis de Dumnezeu pe pamant sa-i pastoreasca turma si cu sufletul plin de scrieri din vechi hrisoave. "La 1491, Mitropolitul Moldovei, Teoctist I, a sfintit prima data biserica. Pe vremea aceea era manastire de calugari."

Ascultandu-l, imi vin in minte vorbele unei maicute de la Manastirea Voronet. "Noi suntem aici si astazi, iar la miezul noptii tragem clopotele Mariei Sale."

Credinta pe care Stefan cel Mare a rasadit-o pe pamanturile Moldovei a prins roade, iar bisericile vechi ce de atatia ani ii sunt adapost lui Dumnezeu pe aceste meleaguri isi cheama si azi credinciosii cu acelasi sunet de clopot stravechi.

In ultimii ani s-a construit langa Biserica Precista un mic paraclis si o sala de mese pentru cei nevoiasi

ISTORIE. Construita in forma de cruce, biserica aceasta din caramida a fost cladita cam in acelasi timp cu turnul de observatie si Curtea Domneasca, ale caror vestigii stau marturie si acum faptului ca Stefan a vrut sa intareasca acest punct pentru fiul sau Alexandru, construind aici acest complex, descoperit tarziu, in anii 1964-1965.

Biserica, in schimb, de cand a fost sfintita prima data si pana azi a infruntat veacurile si si-a primit credinciosii, nici o singura bucata din caramida ei nefiind inlocuita.

Intr-o vreme metoh al bisericii Trei Ierarhi din Iasi, acest locas a suferit de-a lungul timpului cateva modificari. Nefiind pictata la origine, i s-a adaugat mult mai tarziu o pictura in ulei, pentru ca, prin anul 1980, sa i se efectueze o pictura in fresca. In urma cercetarilor, Nicolae Iorga a constatat ca turnul cel mare a fost adaugat mai tarziu. Multi istorici, poeti si oameni de seama au vizitat-o de-a lungul timpului, iar poetul George Bacovia se pare ca a ramas chiar o noapte intreaga inchis in turnul bisericii, dupa cum aminteste parintele Tomozei in lucrarea sa, "Biserica Precista din Bacau", scrisa in memoria fiicei sale impreuna cu sotia sa, Elena Tomozei.

Inserarea care se lasa deasupra orasului vazut din turnul celei mai vechi biserici din orasul sau natal i-a inspirat lui Bacovia versurile poemului "Amurg violet": "Amurg de toamna violet, / Doi plopi, in fund apar in siluete / Apostoli in odajdii violete / Orasul tot e violet (...) / Amurg de toamna violet / Din turn, pe camp vad voievozi cu plete, / Strabunii trec in palcuri violete / Orasul tot e violet".

BUCURIE. Astazi, credinta a ramas la fel de vie prin aceste locuri. Si parintele Tomozei povesteste, cu o bucurie ce nu poate fi retinuta, despre copiii care umplu biserica in zilele de sarbatoare, vrand parca sa duca mai departe lumina pe care a aprins-o Stefan. Si, desi aici nu mai este acum manastire, exista obiceiul ca din preaplinul celor multi sa li se daruiasca tuturor un strop de bucurie. Caci parintele a avut grija sa construiasca in spatele bisericii un loc special, unde sub o fresca reprezentand marea Cina a lui Hristos, Cina cea de Taina, copiii sa poata veni la pranz sa se aseze la masa.

MILOSTENIE. "Facem si noi cat putem, ne marturiseste parintele cu modestie, caci asa face un bun crestin, le da celor nevoiasi din preaplinul lui. Noi adunam pomana de la cei care au placerea de a darui, asa cum trebuie sa faca orice bun crestin, dupa invatatura Sf. Apostol Pavel care spune ca toate trebuie sa fie facute cu buna randuiala. Iar in zi de sarbatoare mai ales, masa trebuie sa fie crestineasca. Un crestin adevarat nu se imbuiba niciodata. Si nici nu uita de aproapele lui. Caci bucuria trebuie sa fie in primul rand cu sufletul. Un bun crestin care a postit 40 de zile si a urcat treapta cu treapta nu poate sa darame toata lucrarea pe care a facut-o."

Si acum, in Saptamana Luminata, in care cerurile s-au deschis si Dumnezeu si-a intors fata iarasi catre noi, parintele Tomozei de la Biserica Precista din Bacau ne da o lectie de intelepciune, de caldura si de daruire. Iar cuvintele parintelui Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, se asaza dinaintea noastra asemenea unei carari ce duce catre cer: "Daruind vei dobandi".

"Un crestin adevarat nu se imbuiba niciodata. Si nici nu uita de aproapele lui. Caci bucuria trebuie sa fie in primul rand cu sufletul. Un bun crestin care a postit 40 de zile si a urcat treapta cu treapta nu poate sa darame toata lucrarea pe care a facut-o." - Parintele Tomozei

APOSTOLUL ROMANILOR
S-a creat deja un obicei de cativa ani ca in perioada Postului Mare, in saptamana dinaintea Floriilor, sa fie aduse, la Bacau, la Biserica Precista, parti din moastele Sfantului Andrei si ale martirilor descoperiti la Niculitel. Apostolul romanilor vine tocmai de la malul marii, pana aici, pe meleagurile lui Stefan, ca sa le fie aproape credinciosilor acestei zone si ca sa propovaduiasca pe mai departe credinta in Hristos.

APARATOAREA ORASULUI
Purtand vechiul nume slav al Fecioarei Maria, Maica Precista (Preacurata), biserica inaltata in urma cu 514 ani are hramul la cea mai mare dintre sarbatorilor inchinate Sfintei Fecioare, pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, care este si ocrotitoarea orasului Bacau. Icoana sa vegheaza zi si noapte asupra credinciosilor care de-atatea secole i-au trecut pragul cu evlavie.

BORS DE MIEL
  • INGREDIENTE: un kg de carne de miel, doua legaturi de ceapa verde, o ceapa, un morcov, o cescuta cu orez, doua galbenusuri, 200 g smantana, bors, sare, leustean.
  • PREPARARE: Carnea se curata, se spala, se portioneaza si se pune la fiert in apa cu putina sare. Dupa ce se ia spuma se adauga ceapa tocata marunt. Dupa ce carnea este aproape fiarta se adauga orezul, morcovul dat pe razatoare si ceapa verde tocata. Apoi se toarna borsul (care in prealabil a fost dat intr-un clocot). Se mai lasa sa fiarba putin. Cele doua galbenusuri se freaca impreuna cu smantana si o lingura cu apa rece. Dupa ce ciorba se ia de pe foc, se adauga smantana cu oul. Deasupra se presara leustean proaspat tocat marunt.
  • ×