x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Carpatii de mijloc si Muntele Sinai

0
18 Ian 2005 - 00:00

POPASURI MONAHALE


VANDA IONITOIU, MARA RADUCANU

Click pentru a mari imaginea
Click pentru a mari imaginea
Click pentru a mari imaginea
De zeci de ani, Manastirea Sinaia se impune prin maretie, stil si o arhitectura cu totul speciala
Drumul este abrupt si greutatea urcusului ne incetineste mersul. Cararea pe care pasim este "pazita" cu sfintenie de bratele vanjoase ale vesnicelor garzi: brazii. Ne-au insotit tot drumul, de parca ar vrea sa ne initieze putin cate putin in tainele cetatii de care ne apropiem. Este drumul "invataceilor", pe care nu indrazneste sa-l parcurga oricine, ci doar cei a caror inima este in consens cu spiritul universal, cu Dumnezeu. Am ajuns sa trecem si de ultimul obstacol: portile cetatii. De aici, depinde doar de noi sa stim cum sa descoperim tainele unui loc sfant: Manastirea Sinaia.

O data ce am intrat in lumea asta, am aflat ca sunt multi asemenea noua. Oameni veniti din curiozitate sau doar atrasi de faima manastirii se inghesuie in biserica devenita neincapatoare. Este inceputul slujbei. Brusc nici un murmur nu mai brazdeaza linistea din incapere, de parca totul a amortit. Glasurile melodioase ale cantaretilor din corul bisericii i-au vrajit pe toti. Ne indreptam privirile catre unul dintre ei: un calugar inalt, robust, cu ochi mici dar expresivi si cu o barba lunga ce-i dadea un aer de smerenie si mister. Asteptam rabdatoare terminarea slujbei, ne luam inima-n dinti si ne apropiem de figura misterioasa care ne-a fascinat. Ieromonahul Mihail, caci acesta era numele lui, ne-a primit cu blandetea caracteristica omului pe care greutatile vietii nu l-au doborat. S-a oferit sa ne fie ghid in acest labirint al lumii spirituale.

Am fost curioase sa aflam povestea lui, iar calugarul si-a inceput istorisirea astfel: "Inca de la 3 ani le spuneam parintilor ca am sa devin preot, iar in clasa intai terminasem de citit Biblia". Am ramas uimite in fata unui chip zambitor, care povestea cu seninatate despre lucruri pe care multi dintre noi nu le fac toata viata. Se trage dintr-o familie cu sase copii, iar la 15 ani a intrat pentru prima data intr-o manastire. Nu stia nici cum arata si nici cata seriozitate implica o astfel de viata. Stia doar ca i-ar placea sa isi urmeze chemarea si sa asculte de glasul sufletului. Initierea in viata monahala a facut-o la Manastirea Secu, din Neamt.

Canta frecvent in corul bisericii, iar vocea sa nu a ramas neobservata. Timpul petrecut acolo a fost perioada lui de proba, care i-a intarit convingerea ca acesta este drumul sau. In scurt timp a fost chemat la Manastirea Sinaia, unde a avut posibilitatea sa-si arate talentul in adevarate concerte de muzica bizantina. "Probabil ca daca nu stiam sa cant, nu ma tineau aici. Au fost multi cei care au rezistat cateva luni, dar pana la urma abandonau: ba nu stiau sa cante, ba nu stiau sa citeasca in chirilica, asa ca, incet-incet, au plecat."

Am profitat cat am putut de amabilitatea si de harul oratoric al parintelui, pentru a afla cat mai multe despre Manastirea Sinaia. Constructia a fost initiata de Mihail Cantacuzino la inceputul secolului al XVIII-lea, dar in doar cativa ani a fost mutata de doua ori pana sa ajunga pe locurile pe care se gaseste si astazi. Arhitectura locului aminteste de vechile cetati dacice, unde zidurile sunt construite ca o adevarata fortareata. In interiorul cetatii se afla cele doua biserici: cea noua si cea veche. Atractia principala este cladirea cea veche, una dintre putinele construite in forma rectangulara. Picturile din biserica sunt realizate in stil bizantin si sunt creatia vestitului Parvu Mutu Zugravu. Legenda spune ca numele i se trage de la faptul ca nu vorbea niciodata in timp ce picta. Era un fel de pedeapsa pe care si-a asumat-o singur in urma unui pacat pe care il comisese. A incercat sa salveze de la moarte o femeie chinuita de turci, dar pentru a o salva, a fost nevoit sa-i ucida. Pentru a-si compensa intr-un fel greseala a luat hotararea de a nu mai vorbi timp de mai bine de 20 de ani.

Muzeul manastirii este un alt obiectiv ce atrage permanent vizitatorii. Aici se afla primele carti de muzica psaltica in limba romana, prima Biblie tiparita si numeroase obiecte de cult ce au apartinut familiei Cantacuzino. In interiorul locasului si-au gasit adapost 12 calugari. Curiozitatea nu ne da pace. De ce doar 12? Parintele Mihail a ezitat putin inainte sa ne raspunda. "Aici este un grup foarte unit si special si cu greu primim pe cineva la noi. Chiar daca indeplineste toate conditiile." Se apropie vecernia, slujba de dupa-amiaza, iar parintele se pregateste sa mearga in biserica. Ii multumim pentru caldura cu care ne-a intampinat si ne aruncam pentru ultima oara privirea spre acel loc care adaposteste credinta, speranta, iubirea de oameni si de Dumnezeu.

La intoarcere, drumul s-a dovedit a fi mai usor. Nu mai purtam cu noi povara greutatilor cu care intrasem in acel loc sfant. Le lasasem pe toate deoparte, dar luasem cu noi ceva: miracolul credintei.

CREDINTA VINDECATOARE
In curtea vechii manastiri, langa paraclis, se gaseste cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru al Romaniei in perioada primului razboi mondial. El a avut un rol foarte important in unirea tarilor romane dupa razboi. Fiind bolnav, s-a vindecat la Manastirea Sinaia, avand ca ultima dorinta rugamintea de a fi ingropat in locul unde s-a insanatosit.

CROCHETE BRASOVENE
  • INGREDIENTE: faina, lapte, oua, carne de vita, ceapa, piper, smantana, ulei, pesmet, sos tomat, sare.

  • PREPARARE. Faina si pesmetul se cern. Laptele se fierbe si se raceste, iar carnea se curata, se spala si se taie bucati mici. Ceapa se curata si se taie felii. Din faina, lapte si oua se prepara sosul de clatite. Carnea si ceapa se inabusa in ulei, adaugandu-se apa, sare si piper. Dupa racire, se trec prin masina de tocat, se aduga o parte din sos si o parte din smantana. Foile de clatita se umplu cu aceasta compozitie. Se ruleaza si la capete se indoaie ca la sarmale. Se trec prin faina, ou batut si pesmet. Se prajesc in ulei pe ambele parti, servindu-se calde cu sos tomat si smantana deasupra.
  • Click pentru a mari imaginea
    "Aici, la manastire, toate au un curs al lor. Avem slujbe de trei ori pe zi, iar in rest... fiecare cu atributiile lui"

    "Avem perioade cand mai plecam si pe acasa, dar rar. Eu, de exemplu, nu mi-am mai vazut familia de vreo trei ani"

    Parintele Mihail

    NIMIC NU POATE DISTRUGE CREDINTA IN DUMNEZEU

    Manastirea Sinaia dateaza din secolul al XVIII-lea si este prima constructie pe acest teritoriu. Fondatorul ei este Mihail Cantacuzino care, impreuna cu mama si cu sora sa, face un pelerinaj la Locurile Sfinte. El ajunge intamplator si la Muntele Sinai, care l-a impresionat si hotaraste ca, la intoarcerea in Tara Romaneasca, sa construiasca o manastire care sa poarte numele muntelui: Manastirea Sinaia. Inedit este faptul ca nu manastirea a luat numele orasului, ci orasul s-a format in jurul manastirii.

    La inceput manastirea a fost construita sa adaposteasca 12 calugari (dupa modelul Mantuitorului Iisus Hristos, care si-a ales 12 apostoli), dar cu timpul numarul a crescut, fiind necesara construirea unei alte biserici si a altor chilii. Noile constructii au fost realizate intre anii 1842-1846, prin grija staretilor Ioasaf si Paisie. Datorita pozitiei sale strategice, Manastirea Sinaia a trecut de-a lungul timpului prin numeroase invazii turcesti si austriece, care au distrus-o partial.
    Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul,   sinaia,   mănăstirea,   manastirea sinaia

    Serviciul de email marketing furnizat de