x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Conflict diplomatic, fă!

Conflict diplomatic, fă!

de Toma Roman Jr    |    05 Aug 2007   •   00:00
Conflict diplomatic, fă!
Sursa foto: Dreamstime/

Intr-un moment al existenţei mele eram fugit din propria casă. Pe scurt, imi lăsasem parcată acolo o fostă iubită cu care mă certasem, dar care era in sesiune şi nu avea unde să stea.

De data asta o să povestesc o intămplare in care am fost doar un personaj secundar. Intr-un moment al existenţei mele eram fugit din propria casă. Pe scurt, imi lăsasem parcată acolo o fostă iubită cu care mă certasem, dar care era in sesiune şi nu avea unde să stea.

Pe vremea aia eram in mare prieteşug cu Vali, un activist civic ţigan cu pretenţii de "intelectual exotic". Amicul meu maroniu, care avea renumele unui mare cuceritor de doamne şi era combinat cu juna Raluca Ahmadi, proaspăt divorţată de un arab ortoman, cauză din care devenise putred de bogată. Raluca ii inchiriase lui Vali o viluţă pe străzile cu nume de compozitori din Floreasca. Cum romu’ cult se plictisea in ditamai hangarul, mi-a propus să-mi pun cortul la el in ogradă.

Calu’

Asta presupunea să sparg o groază de seri prin oraş cu domnul ţigan, fiindcă tot aveam drum comun la intors. Din cauza asta asistam la toate tentativele lui nocturne de agaţament. Cănd intra in vorbă cu vreo femeie, indiferent de rasă sau naţionalitate, după căteva fraze uzuale ataca frontal: işi pironea privirea intre propriile picioare şi spunea: "La mine-n şatră mi se zice Calu’, ghici de ce!". Pănă cănd să se dezmeticească victima, băga alt text, care suna cam aşa: "Dacă o să faci amor cu mine, nu o să fie doar cu mine. O să te culci şi cu Platon, Aristotel, Socrate şi toţi ăia pe care i-am citit eu". De vreo două ori am fost rău şi am răcnit in gura mare că Socrate n-a scris nimic, stricăndu-i omului potenţiala şustă. Culmea că avea de multe ori succes, prindea tot felul de bunăciuni cu textele lui prefabricate. Dacă la romănce mai dădea şi chixuri, puncta aproape intotdeauna la străine oploşite pe la terasele din Bucureşti, cărora le vorbea intr-o păsărească anglo-franco-romănă. Probabil fetelor aterizate proaspăt in Romănia li se părea că au de-a face cu un personaj exotic, că o pun cu un şaman din tribul yoruba, ceva. Cum iubita sponsoriţă Raluca era plecată de multe ori in provincie, pe termen lung, ţiganul cult putea să-şi aducă destul de des cuceririle in vastul domiciliu unde eram campat şi eu.

Descinderea

Intr-o seară, pe o terasă scumpă, pentru snobi, de lăngă Piaţa Universităţii, Vali ochise la o masă un grup de tipe francofoane, care păreau plictisite. S-a ridicat de lăngă mine şi s-a dus moţ la ele. L-am văzut gesticulănd, habar n-am cu ce le-a ameţit, dar peste zece minute fuzionase cu ele. M-am dus şi eu acolo. Se dădea in mod evident la Simonne, o fată frumuşică la vreo 27-28 de ani, despre care am aflat că era un fel de adjunct de ataşat cultural al unei ţări europene. Nu-mi credeam ochilor şi urechilor, văzăndu-l pe Vali cum o pipăie in timp ce ii toarnă ceva incoerent de genul: "Traditions culturelles gitanes, very beautiful, să mor io, tre să voir şi tu". Am incercat să mă dau şi eu la o comeseană, fată de consul, dar nu a prea ţinut. După o seamă de beri, timp in care bulibaşa intelectual o tot pupase cu foc pe demoazelă, fata s-a lăsat convinsă să vadă tradiţii rome, live, in vila din Floreasca. In taxi mi s-a făcut cam ruşine, văzănd cum Vali, pe bancheta din spate, o trăgea de ţăţe, in timp ce şoferul se uita cu un aer jenat - complice in oglinda retrovizoare. Cum am ajuns acasă, amorezii au plecat in zbor spre unul din dormitoare. Eu am rămas relativ trist in sufragerie, mi-am scos o bere din frigider şi m-am apucat să cuget la greutăţile vieţii, pe fond sonor de găfăituri. Cănd ajunsesem la concluzia că trebuie să-mi modific şi eu imaginea, să spun că-s coborător dintr-un trib de negri albinoşi, ceva, am auzit cum se invărte o cheie in uşa de la intrare. In treizeci de secunde mi-am dat seama că e un dezastru. Era Raluca, avănd in măini nişte traiste. Se intorsese cu o seară mai devreme de la Buzău, unde avusese de negociat nişte afaceri. M-a intrebat unde-i Vali, şi eu i-am răspuns: "E in dormitor, dar nu cred că e cazul să te duci!". Nu a ţinut cont de sfatul meu. Gemetele s-au intrerupt brusc, cănd a intrat in cuibul dragostei. După o tăcere scurtă şi mormăntală au inceput să se audă buşituri. Mai intăi a zburat ex-nevasta de arab pe uşă, cu faţa ceva mai fardată, e drept, in mod natural. Apoi, in cadrul uşii a răsărit Vali gol puşcă, zbierănd cu tupeu: "Tu nu-ţi dai seama că ai provocat un conflict diplomatic, fă! Periclitezi aderarea la UE, proasta naibii!".

Raluca nu a inţeles că Vali se sacrifica din motive patriotice. După conflictul diplomatic, a doua zi, şi eu şi prietenul meu tuciuriu a trebuit să ne străngem bagajele.

×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul vali