Contractul de renta viagera

Prin contractul de renta viagera o persoana, numita credirentier, instraineaza un bun sau plateste o suma de bani in schimbul unei prestatii periodice, care urmeaza a i se plati pana la decesul sau de catre o alta persoana, numita debirentier.

Daca prestatia periodica in bani se plateste pe un timp determinat si nu pana la decesul credirentierului, contractul nu mai este renta viagera. De regula, contractul de renta viagera este un contract cu titlu oneros, si anume un contract cu titlu oneros aleatoriu (elementul "alea" constand in sansa de castig-pierdere pentru ambele parti, depinzand de un eveniment viitor si nesigur, decesul credirentierul).

Totusi, potrivit dispozitiilor art. 1640 Cod Civil, renta viagera se poate constitui si cu titlu gratuit, prin donatie sau testament, astfel incat de ratele de renta sa beneficieze alta persoana decat instrainatorul bunului (renta se va plati tertului numai pana la moartea credirentierului initial). In acest caz constituirea rentei este supusa conditiilor de forma si de fond prevazute pentru donatii si testamente.

Potrivit legii (art. 1643 Cod Civil) renta se poate constitui in favoarea uneia sau mai multor persoane. De asemenea, desi nu se prevede expres, calitatea de debirentier poate apartine mai multor persoane.

CONDITII DE VALABILITATE. Daca persoana in favoarea careia renta a fost constituita (credirentierul initial sau tertul beneficiar) incetase din viata la momentul constituirii rentei viagere, contractul este lovit de nulitate absoluta (art. 1644 Cod Civil), sansa de castig-pierdere pentru ambele parti, definitorie pentru un contract aleatoriu asa cum este contractul de renta viagera, fiind inlaturata in acest fel. De asemenea, potrivit prevederilor art. 1645 Cod Civil, contractul de renta viagera este lovit de nulitate si in cazul constituirii rentei in favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit in interval de 20 de zile de la data incheierii contractului, boala respectiva - existenta in momentul incheierii contractului - fiind cauza mortii. Daca insa renta s-a constituit in favoarea mai multor credirentieri si numai unul dintre acestia a incetat din viata in momentul constituirii sau in intervalul de 20 de zile mai sus-mentionat, contractul va ramane valabil, fiindca sansele de castig-pierdere pentru ambele parti subzista. Daca moartea credirentierului a intervenit dupa termenul de 20 de zile, instanta poate constata nulitatea contractului pentru lipsa elementului "alea" (sansele de castig-pierdere) numai daca se va dovedi ca debirentierul a avut cunostinta de moartea lui iminenta.

PLATA RENTEI. Cuantumul ratei de renta se stabileste in mod liber, prin vointa partilor. In conformitate cu dispozitiile art. 1648 Cod Civil, debirentierul nu se poate libera de plata rentei restituind bunul sau suma primita de la credirentier, intrucat contractul are caracter astfel incat va produce efecte obligatorii oricat de lunga ar fi viata celui ce beneficiaza de ratele de renta si oricat de oneros ar fi pentru debirentier.

Debirentierul nu se poate libera de obligatia platii rentei nici prin vanzarea bunului si asumarea acestei obligatii de catre cumparator, decat daca credirentierul consimte la inlocuirea acestuia. Este de mentionat faptul ca in caz de moarte a debirentierului, obligatia de plata a rentei se transmite asupra mostenitorilor acestuia deoarece aceasta obligatie nu este legata de o calitate personala a defunctului (asa cum este pensia de intretinere datorata intre soti sau rude) si nici contractata intuitu personae (in considerarea persoanei debirentierului), cu exceptia situatiei in care partile au convenit prin contract incetarea rentei viagere prin moartea debirentierului. In aceasta din urma situatie mostenitorii defunctului vor datora ratele de renta scadente si neachitate de debirentier in timpul vietii. Daca la scadenta debirentierul nu plateste, credirentieul poate cere executarea silita asupra patrimoniului debirentierului in vederea obtinerii unei sume de bani suficiente pentru a-si asigura plata regulata a rentei. In acest sens, instanta ar putea dispune ca suma sa fie depusa cu titlu de capital la o institutie bancara, pe numele debirentierului, dar in favoarea credirentierului.

URMARIREA RENTEI. Potrivit dispozitiilor Codului Civil, numai renta constituita cu titlu gratuit si declarata neurmaribila prin conventia partilor nu va putea fi urmarita de catre creditori, intrucat credirentierul nu a dat nimic in schimbul ratelor de renta si deci nu si-a micsorat patrimoniul. Daca renta nu a fost declarata neurmaribila va putea fi urmarita de creditori pentru realizarea creantelor sale, iar renta constituita cu titlu oneros nici nu va putea fi declarata neurmaribila, deoarece reprezinta echivalentul bunului instrainat sau sumei platite.

INCETAREA CONTRACTULUI

Rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiilor nu poate fi ceruta de catre credirentier, decat daca, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1647 Cod Civil, debirentierul nu prezinta garantiile stipulate pentru asigurarea platii rentei, le reduce prin fapta sa sau daca in contract s-a prevazut un pact comisoriu expres (clauza contractuala expresa privind rezolutiunea contractului). In caz de rezolutiune, debirentierul trebuie sa restituie bunul sau suma de bani primita, in schimb ratele de renta nu se vor inapoia, acestea avand caracterul unei clauze penale (clauza prin care se fixeaza anticipat valoarea daunelor-intere suferite de credirentier). Termenul de prescriptie a dreptului la actiune prin care se urmaresc ratele de renta neplatite este de trei ani si se calculeaza separat pentru fiecare rata de renta din momentul in care au devenit exigibile.

RETROCEDAREA TERENURILOR AGRICOLE

Neculai Stefanescu, Galati: "In numarul de vineri, 05.08.2005 al ziarului dumneavoastra a aparut un articol in care se vorbeste despre o hotarare de guvern privind repunerea de cereri de retrocedare a terenurilor agricole. Aflandu-ma si eu intr-o situatie similara, pentru a ma putea adresa cat mai documentat celor ce urmeaza sa aplice hotararea, as dori sa cunosc si eu numarul si data hotararii respective". RASPUNS: Termenul de depunere a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si padurilor la comisiile locale de aplicare a Legilor fondului funciar a fost prelungit pana la 30 noiembrie 2005 prin OUG nr. 127 din data de 15.09.2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si Justitiei, precum si unele masuri adiacente. Potrivit reglementarilor in vigoare pana la aparitia OUG nr. 127 din data de 15.09.2005, termenul de inregistrare a cererilor de retrocedare a proprietatilor funciare insotite de documentele doveditoare expira la 22 septembrie 2005, anume la 60 de zile de la intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si Justitiei si unele masuri adiacente. Astfel, actul normativ adoptat de Guvern la data de 15.09.2005 prevede ca: "pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si fostii proprietari carora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverintele de proprietate, procesele-verbale de punere in posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse in termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decat cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, instiintand despre acest lucru si persoanele indreptatite. Persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevazute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, dupa caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri pana la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul formelor asociative prevazute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate in curs de constituire, cererea poate fi formulata de comitetul ad-hoc de initiative".

IMPARTIREA BUNURILOR

Sava Zmeu, Constanta: "Mama mea a decedat. Locuiesc impreuna cu tata, intr-un apartament cu trei camere. Dorim sa-l vindem si sa mergem fiecare pe drumul lui. Acum am aflat ca mama era divortata de tata, dar au continuat sa traiasca impreuna fara sa-si fi facut impartirea bunurilor. Va rog sa-mi spuneti ce drepturi mi se cuvin". RASPUNS: Presupunand ca apartamentul a fost dobandit de catre parintii dvs. in timpul casatoriei si ca este bun comun, iar in cadrul actiunii de divort nu s-a cerut impartirea bunurilor comune, la cererea dvs., instanta va putea dispune, pe calea unor masuri provizorii, impartirea bunurilor, urmand ca rezolvarea definitiva a raporturilor patrimoniale sa aiba loc ulterior, in cadrul actiunii separate de partaj. Dvs., in calitate de succesor in drepturi al mamei dvs., veti putea lua initiativa declansarii procedurii judiciare si va trebui sa chemati in judecata pe toti coprietarii (care vor avea calitatea de parati). Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit invoielii lor.