x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Criza de legitimitate

Criza de legitimitate

de Radu Tudor    |    26 Apr 2007   •   00:00
Criza de legitimitate

Traian Băsescu a pornit atacuri mizerabile, unele dintre ele cu nuanţe suburbane, dar bine ţintite pentru simpatizanţii săi

In războiul politic generalizat pornit, continuat şi prelungit de Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu apare o problemă fundamentală: cine este mai legitim dintre cei doi. Au venit de mană la putere şi apoi s-au despărţit din interese contrare. Băsescu a vrut să scape din 2005 de UDMR şi PC, prin alegeri anticipate. El visa un Parlament dominat de Alianţa D.A. şi un Guvern care să răspundă sută la sută comenzilor sale. Tăriceanu a ezitat, afirmand că mai important este efortul de integrare in UE. Probabil s-a temut şi că preşedintele ar fi vrut să-l impună pe Stolojan ca prim-ministru. Un element legat de puterea propriu-zisă a fost cauza rupturii dintre cei doi foşti aliaţi. Cine crede că era vorba de principii, că unul e cinstit şi altul, corupt, este cel puţin naiv. De la clasica bătălie pe ciolan şi de manifestare a puterii absolute a pornit anarhia politică in care ne aflăm.

Traian Băsescu a pornit atacuri mizerabile, unele dintre ele cu nuanţe suburbane, dar bine ţintite pentru simpatizanţii săi. Preşedintele a lăsat deoparte orice interes naţional şi a preferat să sacrifice stabilitatea politică a Romaniei pentru visele sale de preamărire. Premierul a tăcut cat a putut, apoi a inceput să replice şi el, ca să nu cadă de prost. Conflictul a depăşit insă limita bunului- simţ. Ţara este pusă pe locul doi, păruiala politică e mai importantă pentru cei votaţi şi plătiţi cu zeci de milioane pe lună să administreze central şi local.

Ceea ce frapează, in special la Traian Băsescu, este incapacitatea umană şi politică de a găsi o soluţie. Un şef de stat cerebral, şi nu visceral, l-ar fi chemat pe primul ministru la Cotroceni, ar fi inchis uşa la birou şi i-ar fi spus verde in faţă totul. Se păruiau, se luau la palme şi la pumni, goleau o sticlă de whisky şi rezolvau problema bărbăteşte. Ieşeau după cateva ore şi anunţau că merg inainte, pentru interesul naţional. N-a fost posibil acest lucru. De aceea, frustrările şi nervii portocaliilor au fost transmişi celor care i-au votat, dezbinandu-i grav. Ca in manualele Partidului Comunist.

Măcinat de obsesii, gandind mereu la demolare, şi nu la construcţie, aşteptand cu nerăbdare furtuna, plictisit de mare lină, Traian Băsescu şi-a distrus singur aura de om politic providenţial. Absolut nimeni nu l-a impins in situaţia catastrofală in care se află. Dacă era un tip inteligent, ar fi reuşit să-şi impună punctele de vedere şi viziunile cu calm. Lucra cu toate metodele pe care politica ţi le conferă in democraţie. Sunt destule, mai ales pentru un şef de stat dintr-o republică semi-prezidenţială ca a noastră, in care spiritul tătucului e omniprezent in instituţiile de stat.

E o criză gravă de legitimitate pentru mulţi actori politici, persoane sau partide. In cazul celui mai important om al zilei se confundă popularitatea de cartier cu legitimitatea naţională şi europeană.

E de ajuns ca preşedintele suspendat să spună cateva vorbe de duh, să hăhăie şi să bea un şpriţ. Să declare, ca Vadim odinioară, că luptă cu mafia şi a imbrăcat cămaşa morţii. Faptele nu contează, vorbele ii imbată pe fanii săi. El este foarte tare, in opinia lor. Chiar nu mai contează că ţara se duce in rapa Europei pe fondul unei incapacităţi manageriale dovedite de doi ani şi jumătate.

Un aspect de-a dreptul ingrijorător este şi fanatismul suporterilor lui Băsescu, extremismul opiniilor exprimate, limbajul folosit şi predispoziţia la populism cu iz violent. Asta il apropie extrem de mult pe actualul şef suspendat al statului de Gigi Becali şi il face din ce in ce mai compatibil cu acesta. Poate spiritul incă lucid al unor lideri ai Partidului Democrat va domina această entitate politică reformistă, in defavoarea susţinerii pană la groapă a lui Băsescu.

Ingrijorarea mea vine şi din faptul că unii intelectuali se lasă manipulaţi cu o naivitate incredibilă de un personaj politic care are foarte puţin in comun cu spiritul intelectualităţii. Este intr-adevăr popular in anumite medii. A venit la putere pe un mesaj anti-PSD, are un mesaj dur, instigă mai nou la nerespectarea instituţiilor statului. A reuşit (incredibil!) să-i apropie ca opţiune pe Alina Mungiu cu generalul Ioan Talpeş, pe colonelul Sivian Ionescu şi Gabriel Liiceanu, pe Horia Roman Patapievici cu Elena Udrea.

Nu credeam că vestiţii intelectuali care au sprijinit in mod tradiţional politica de dreapta vor sfarşi prin a-l adula pe cel care va fi reţinut de istorie ca groparul partidelor istorice PNŢCD şi PNL. Ceea ce nu a reuşit Ion Iliescu in huiduielile societăţii civile in anii `90, va reuşi Traian Băsescu in aplauzele şi uralele reprezentanţilor de varf ai respectivei societăţi.
×
Subiecte în articol: basescu arhiva jurnalul