De la ulita Herastraului la Calea Dorobantilor

In 1907, ziaristul francez Frederic Dam... scria ca pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea in Bucuresti "nu a existat un cartier nobil, boierii locuind pana atunci cam peste tot in oras".

In 1907, ziaristul francez Frederic Dam... scria ca pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea in Bucuresti "nu a existat un cartier nobil, boierii locuind pana atunci cam peste tot in oras"

Amintita in documente abia in secolul al XVIII-lea cu numele de Ulita Herastraului, artera lega centrul orasului de malurile lacurilor din nord, fiind din punct de vedere administrativ in "boiaua de galben".

Traseul Ulitei Herastraului strabatea mahalalele: Popa Darvas, Pitar Mosu, Precupetii Vechi, Sfantul Visarion, Precupetii Noi. Pornea din Calea Victoriei, pe langa Biserica Alba si continua spre est, iar apoi spre nord-est, unde forma o mica piata la intersectia cu strazile Dionisie - actuala str. Dionisie Lupu - si Armasului - actuala Str. G-ral Eremia Grigorescu. Piata Lahovary a fost amenajata dupa 1880, cand au fost demolate cele cateva case care formau "un pinten pronuntat" incurcand circulatia. De acolo, ulita se indrepta spre nord, dupa cum reiese din planul istoric Borroczyn.

De la ulita la bulevard. A primit numele de Calea Dorobantilor printr-un Decret Regal in anul 1878, in urma razboiului de Independenta. Caracterizata prin trasaturile periferiei cunoaste in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in prima jumatate a celui urmator, un intens proces de urbanizare, materializat prin modificari ale parcelarului, transformari cantitative ale fondului construit, dar si prin ordonarea relatiei dintre acesta si spatiul public neconstruit. Esentiala a fost prelungirea traseului, de la Soseaua Bonaparte, actuala Stefan cel Mare, spre nord pana la Soseaua Jianu, actual Bd. Aviatorilor. Piata Confederatiei Balcanice, astazi Piata Dorobantilor, si parcelarea Parcului Filipescu s-au amenajat in perioada interbelica.

Cine locuia pe Calea DorobanTilor? Locuintele erau pentru toate pungile, astfel Ion Lahovary, ministrul Agriculturii, care avea resedinta pe Calea Dorbantilor numarul 39, era vecin cu birjarii Adam Gall si G. Ferent care locuiau la numarul 37. Tot din Anuarul Bucurestiului din anul 1911 aflam ca "Legatia Serbiei" este o constanta pe Calea Dorobantilor, aproape 100 de ani in acelasi imobil.

Oameni politici marcanti ai epocii, cum erau Petre P. Carp, Ioan N. Lahovary, Dinu I.C. Bratianu, C-tin Slatineanu, Nicolae Fleva, isi aveau resedinta pe aceasta strada. Dintre avocatii cunoscuti ai vremii, George Beldiman, Petre Hurmuzescu, Petre Atanasovici, A.D. Solacolu, Ioan Vladoianu locuiau pe Calea Dorobantilor. De asemenea, inginerii Mihail Lorenti, Iulius Altman, Meyer Wentezel, David Goldenberg. Pe langa avocati si ingineri ii gasim pe poetul V. A. Macedonski, Ion Slavici si arh. Nicolae Cuturiada.

Din Anuarul Socec mai aflam ca pe Calea Dorobantilor erau opt bacani, doi barbieri G. Alexandrescu si Ioan Ionescu, bineinteles un cofetar D. Dumitrescu si farmacia lui M. Trandafirescu. Trei ateliere de croitori de dame si un singur croitor barbatesc. De asemenea, erau si trei cizmarii. Curios, in Anuarul Socec nu gasim decat o singura berarie, cea a lui Rafail Anastasiu, dar imediat vedem ca erau inca 12 carciumi, dintre care cea mai cunoscuta in epoca era "La Roata Lumii". La numarul 79 isi avea sediul Societatea "Fulgerul" a birjarilor, poate de aceea intalnim si cativa birjari pe Calea Dorobantilor, printre ei Adam Gall, G. Ferent, Filip si Somo Sass.

Repere arhitecturale. Dupa anul 1880 a inceput construirea resedintelor impunatoare, proiectate de arhitecti renumiti in epoca: Albert Galeron, Paul Gottereau, Louis Blanc, S. Mayer. Cele mai reusite exemple fiind: casa lui Ion Lahovary construita in 1889, in stilul neo-renasterii franceze, dupa proiectul arhitectului Louis Blanc (foto 1). La nr. 72, casa lui Petre P. Carp, seful Partidului Conservator, sediu al ambasadei Turciei din 1931. Cladirea monument istoric a fost construita in stil eclectic academic in jurul anului 1890. (foto 4)

Cladirea de la nr. 60 este fostul Azil de batrane "Slatineanu" (foto 5), construita in anul 1884 de Paul Gottereau. Trebuie amintita si casa de la nr. 58, care a apartinut istoricului Ioan Bogdan. Construita dupa 1911, este decorata cu elemente "art nouveau". Este un exemplu al modului in care culoarea si forma prost aleasa a ferestrelor din tamplarie PVC pot distruge armonia decorativa a unei fatade. (foto 6) In cladirea de la nr. 54, construita in 1907 de arhitectul S. Mayer, isi avea magazinul si birourile renumita firma de articole tehnice, instalatii de apa, gaz si pompe a lui Mihail Lorenti (foto 2).

Calea Dorobantilor numarul 9. Resedinta lui Bazil George Assan, fiul industriasului Gheorghe Assan, ilustra gusturile noilor imbogatiti ai elitei bucurestene la inceputul secolului al XX-lea. Construita in anul 1906 dupa planurile arhitectului Ion Berindey, in stilul Ludovic XVI, a fost decorata cu picturile lui Octav Bancila si sculpturi realizate de artistul italian Angello Vannelli. Situata in mijlocul unei gradini generoase, este cu adevarat impunatoare, desi are doar piano nobile. Astazi, cladirea este in patrimoniul Academiei Romane, fiind cunoscuta drept Casa Oamenilor de Stiinta sau COS, cum mai sunt cunoscute restaurantul si terasa de vara. (foto 7)

Astazi...

Schimbarile importante la nivel politic au determinat de-a lungul timpului si schimbari la nivel arhitectural, astfel, dezvoltarea continua arhitecturala a Caii Dorobantilor este consecinta evolutiei cu viteze diferite a elitei politice si a celei culturale. Traseul central si semnificativ al orasului contine inca multe valori arhitecturale si nu numai. Platanii seculari dau un farmec deosebit Caii Dorobantilor, din pacate acestia dispar treptat facand loc pentru parcari.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea se contureaza din ce mai vizibil arhitectural o modificare a componentei sociale, care se diversifica din punct de vedere intelectual, etnic si economic. Astfel apar tot mai multe proprietati ale familiilor din lumea buna a capitalei