x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Exista stiluri in arhitectura romaneasca?

0
28 Dec 2006 - 00:00

Imaginea oraselor noastre se schimba. Constructiile noi ni se infatiseaza subtil sau ostentativ, fie ca ne plac, fie ca nu. Iar unele dintre aceste cladiri par sa aiba totusi cateva elemente comune. Poate fi vorba oare despre conturarea unui nou stil in arhitectura romaneasca contemporana?

Arhitectura romaneasca

Imaginea oraselor noastre se schimba. Constructiile noi ni se infatiseaza subtil sau ostentativ, fie ca ne plac, fie ca nu. Iar unele dintre aceste cladiri par sa aiba totusi cateva elemente comune. Poate fi vorba oare despre conturarea unui nou stil in arhitectura romaneasca contemporana?

Este foarte greu de dat o definitie a stilului, in general, pentru ca acesta implica o multitudine de factori subiectivi. Si asta, mai ales cand vine vorba despre arhitectura - un domeniu in care arta se impleteste cu stiinta si tehnica, dar care este direct dependent de forta economica, climatul legislativ, pretentiile si asteptarile clientilor, dar si talentul si puterea de convingere ale arhitectilor. Cu toate acestea, cladirile se ridica, apar mereu in peisajul urban sau rural al tarii.

La capitolul cladiri noi se remarca un amestec care ne displace. Vedem mereu alaturari contrastante de blocuri moderne cu volume geometrice in vecinatatea unor vile vechi cu aer eclectic sau, mai nou, cartiere rezidentiale unde casele par a fi trase la copiator, doar ca sunt diferentiate prin culori stridente si lipsa de proportii. Nu ne propunem sa facem o critica asupra lucrarilor de arhitectura, ci doar sa atragem atentia asupra unor fenomene care se petrec in metamorfozarea imaginii urbane. Unii ar spune ca nu avem arhitecti suficient de persuasivi si talentati, altii dau vina exclusiv pe finantatorii care dicteaza totul pe motiv ca ei aloca banii pentru proprietatile lor imobiliare. Exista si voci care ataca autoritatile locale si legislatia moale ce poate fi interpretata in fel si chip. Cert este insa ca fata oraselor noastre se transforma. Este un proces ce nu poate fi dirijat sau stopat. Si poate ca e mai bine asa. Pana la urma arhitectura care se contureaza cu discrepantele ei ne reprezinta si poate ar trebui sa acceptam realitatea a ceea ce suntem. Dar cine suntem noi, romanii? Avem o arhitectura proprie? Avem stiluri specifice?

Intoarcerea in istorie. In afara elementelor de arhitecura brancoveneasca, se pare ca noi, romanii de rand, nu putem spune cu certitudine ca exista vreun stil curat romanesc in arhitectura autohtona. Fiecare regiune geografica a tarii a suferit influente culturale diferite datorate conjuncturii istorice. Desi ne-am considerat acelasi popor de la daci incoace, ca stat independent si de sine statator suntem doar de la 1918. Deci o natiune tanara care a incercat sa pulseze la unison prin conjugarea intereselor economice, politice si culturale, dar care s-a straduit sa faca fata si curentelor europene de la acea vreme. Nu e de mirare ca forta de expresie culturala s-a conturat in perioada interbelica. Lucru resimtit si in arhitectura, o data cu dezvoltarea tehnica occidentala din domeniul constructiilor. Dar e interesant ca in acea perioada s-a nascut stilul neoromanesc, ca expresie stilisca unitara prin reinterpretarea valorilor traditionale taranesti, urmat imediat de modernism, stil preluat din Occident. Multi dintre arhitectii nostri s-au educat la scolile franceze sau germane. De aici si orgoliile lor si influenta curentelor avangardiste care au nascut idei noi. Modernismul a inceput sa apara si pe bulevardele Capitalei ca replica la stilul neoromanesc considerat desuet in raport cu evolutia ocidentala. Au existat atunci, probabil ca si acum, controverse intre traditie si adoptarea unor curente occidentale, intre elementele de expresie autohtona si imprumuturile prea usoare si receptive ale ideilor vestice. Chiar daca arhitectii de atunci nu au actionat impreuna, in sensul unui curent cultural specific romanesc, preferand fiecare in parte sa creeze proiecte individuale, ei au influentat intr-un mod pozitiv arhitectura de la noi. Ulterior nu a mai fost arhitectura, pentru ca blocurile comuniste au rupt orice legatura stilistica cu ceea ce tocmai se conturase anterior. Arhitectii si-au pierdut abilitatea de-a crea, impinsi a proiecta blocuri multe cu spatii mici, dar numeroase.

Amestec incoerent. Si istoria isi reia cilurile. Ne trezim acum, aproape la fel ca in perioada interbelica, cu un amestec de stiluri, de forme si de simboluri in orasele noastre. Aceste discrepante arhitecturale vorbesc pana la urma de cele istorice, nu-i asa? Nu ar fi pacat ca fiecare dintre cei care au puterea financiara de a investi intr-o constructie sa nu aiba grija si de aspectul ei? Pentru ca, oricat de neinsemnat pare, fiecare casa sau imobil care se construieste acum vorbeste generatiilor viitoare despre mentalitatile, educatia si influentele culturale pe care le suferim in prezent. Pe de alta parte, vrand-nevrand, aspectul cladirilor ne influenteaza pe toti, ca simpli trecatori, ne imprima imaginea unor forme, culori, simboluri, de multe ori in neconcordanta cu ceea ce am putea numi bunul gust sau bunul-simt. In lipsa unor repere clare ajungem sa pretuim kitschul sau sa nu mai fim in stare a aprecia ceea ce este cu adevarat valoros. E si greu sa te hotarasti ce-ti place sau nu intr-un mediu de arhitectura bulversat de stiluri si reviste comerciale care propun solutii diverse si de multe ori incoerente.

Dar sa vedem ce spun, cum se exprima arhitectii contemporani. Ce ne propun?

Plagiat sau talent? Uniunea Europeana ne-a acceptat. Dar fiecare imbratisare are pretul ei si arhitectii nostri stiu asta. Experienta specialistilor occidentali conteaza mai ales cand ea se bazeaza si pe folosirea unor tehnologii pe care noi inca le descoperim. Arhitectii nostri trebuie sa tina pasul cu cei vestici. Nu mai este timp pentru reinventarea stilurilor sau intoarcerea la origini. Multi arhitecti de la noi au considerat ca pasul ce trebuie facut este acela de a copia lucrari deja de succes peste granite, in special proiecte de case rezidentiale. Altii se straduiesc sa reinterpreteze curentele moderniste, dar la fel ca in perioada interbelica se lucreaza independent.

Exista Ordinul Arhitectilor din Romania, dar si Uniunea Arhitectilor din Romania. Exista chiar si concursuri separate, Anuala de Arhitectura si Bienala de Arhitectura. Se pare ca la fel ca acum zeci de ani, singurul liant intre arhitectii nostri sunt revistele de specialitate si acestea sunt azi Arhitectura si Igloo.

Cu toata rivalitatea mocnita dintre arhitectii nostri, se poate remarca prin intermediul celor doua reviste un filon comun de expresie arhitecturala.

Stil de viata occidental. Ca romani, am adoptat deja stilul de viata occidental, in ciuda diferentelor economice cu vestul. Avem acces la tehnologii noi, la informatii, la produse. Arhitectul roman se vede nevoit nu neaparat sa creeze, cat sa faca fata cerintelor clientilor dornici de a avea ultimele noutati din piata. De la echipamente de instalatii, materiale de constructii, finisaje, dotari la obiecte si mobilier, piata a devenit mult mai variata.

Arhitectii nostri trebuie sa aiba capacitatea mai mult de a combina ceea ce exista pe piata decat de a crea. Si cu toate acestea, elementele comune se intrevad prin formele exterioare simple, suprafetele vitrate largi, spatii aerisite, finisaje preponderent din piatra si lemn, prezenta metalelor ca tusa de accent a balustradelor teraselor exterioare sau a scarilor

Interioare. Cu toate pretentiile clientilor, oferta pietei din domeniu si orgoliile arhitectilor nostri, aproape involuntar, ei se intorc la originile modernismului romanesc si prin folosirea materialelor naturale am spune chiar la traditie. In ciuda faptului ca lucrarile, cladirile reusite sunt in numar mic si izolate, ele vor avea forta in ochii opiniei publice. Si poate cu asta creeaza si premisele unui stil arhitectural contemporan autohton.
La capitolul cladiri noi se remarca un amestec care ne displace. Vedem mereu alaturari contrastante de blocuri moderne cu volume geometrice in vecinatatea unor vile vechi cu aer eclectic sau, mai nou, cartiere rezidentiale unde casele par a fi trase la copiator, doar ca sunt diferentiate prin culori stridente si lipsa de proportii. Nu ne propunem sa facem o critica asupra lucrarilor de arhitectura, ci doar sa atragem atentia asupra unor fenomene care se petrec in metamorfozarea imaginii urbane
Restaurari
O cladire veche, cu o istorie proprie, e mult mai costisitor de refacut decat ridicarea uneia noi. Si asta pentru ca trebuie pastrate toate elementele ei vechi, realizandu-se concomitent structura de rezistenta conform standardelor actuale, la fel ca termoizolatia si traseele de instalatii moderne. De asemena, finisajele sunt scumpe, iar pentru detalii ornamentale se recurge deseori la restauratori de arta. Trebuie subliniat faptul ca pentru cladirile vechi trebuie sa existe proiecte de restaurare realizate de catre arhitecti specializati.
Concursuri
Anuala de Arhitectura a Municipiului Bucuresti (www.oar-bucuresti.ro) si Bienala de Arhitectura Bucuresti (www.bab.ro) sunt concursurile care scot in prim plan munca specialistilor de la noi. Aceste manifestari sunt foarte utile pentru opinia publica si mai ales pentru viitorii proprietari. Aici se pot observa tendintele de stil si modul de lucru al arhitectilor nostri, aici se pot contacta specialistii cei mai activi si promovati. Totodata, in cadrul acestor manifestari, multe firme si invitati de peste granita vin sa-si expuna lucrari, produse si proiecte inovative.
Arhitectii nostri trebuie sa aiba capacitatea mai mult de a combina ceea ce exista pe piata decat de a crea. Si cu toate acestea, elementele comune se intrevad prin formele exterioare simple, suprafetele vitrate largi, spatii aerisite, finisaje preponderent din piatra si lemn, prezenta metalelor ca tusa de accent a balustradelor teraselor exterioare sau a scarilor interioare.
Cladiri moderne
Centrele oraselor devin locul de joaca al arhitectilor, mai ales cand vine vorba despre cladiri de birouri sau hoteluri. Solutiile ingineresti de ultima ora se impun in imaginea noilor constructii. Nu e de mirare cand vedeti imobile masive pe stalpi si piloni din metal (motiv pentru crearea spatiului de parcare acolo unde nu se mai pot face excavatii), ferestre ce formeaza peretii cortina (in care se reflecta imaginea de vizavi) sau terase suspendate cu vegetatie abundenta. Toate sunt posibile gratie noilor tehnologii exploatate din plin de specialistii nostri.
Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul,   arhitectura,   arhitectii

Serviciul de email marketing furnizat de