Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu sunt dintre aceia care s-au hrănit cu înţelepciune populară, dar zicerea asta cu întinsul cât ţi-e plapuma are un tâlc al dracului de actual...
Nu sunt dintre aceia care s-au hrănit cu înţelepciune populară, dar zicerea asta cu întinsul cât ţi-e plapuma are un tâlc al dracului de actual...
Orice om care suferă de... normalitate visează la o familie fericită şi la o casă frumoasă. Aşa este programată specia pentru a se perpetua până la momentul ei culminant, pe care unii îl numesc, în mod curios, Apocalipsă. Una dintre virtuţile asupra căreia, din păcate, medităm destul de rar, este cumpătarea. Unii cred că a fi cumpătat înseamnă de fapt a fi zgârcit. Nimic mai fals. Cumpătat este acela care îşi face mereu socoteala simplă şi necesară de a nu cheltui mai mult decât câştigă. Sau, dacă vreţi să citiţi în sens invers, de a câştiga suficient pentru a-şi acoperi cheltuielile obligatorii.
VISE ŞI BANI. Cele mai multe dintre visele noastre pământeşti se pot transforma în realitate numai dacă sunt susţinute cu o sumă de bani. Dar de unde bani? Unii câştigă mai mult decât consumă şi, într-un timp mai scurt sau mai îndelungat, acumulează sumele necesare la plata viselor. Pentru aceia care vor să comprime acest timp au fost inventate creditele şi dobânzile. Aud frecvent cetăţeni de toate categoriile protestând la adresa politicilor de creditare impuse de bănci. Dar poate că băncile, pe lângă măsurile de securitate a împrumutului, ne avertizează să nu ne întindem mai mult decâ ne e plapuma. Altfet spus, ne obligă să calculăm obiectiv ce resurse actuale şi previzibile avem, vârsta, sănătatea şi decizia necesare pentru a ne cumpăra visele cu banii altuia.
ÎN METRI PĂTRAŢI. Ia gândiţi-vă puţin: câţi dintre oamenii pe care îi cunoaşteţi sunt tentaţi să îşi măsoare fericirea în metri pătraţi? Şi despre câţi aţi auzit ori aţi citit că, pentru o cantitate excedentară de... fericire, au făcut datorii imposibil de acoperit, au comis infracţiuni, au riscat şi au pierdut. Casa în care trăim trebuie să fie reprezentativă pentru devenirea noastră. Forma casei, dimensiunile ei, confortul interior sunt coordonate esenţiale la determinarea treptei sociale pe care am ajuns, gradului de educaţie şi orizonturilor de dezvoltare la care aspirăm. Orice fel de exces devine supărător pentru cei care ne înconjoară şi, mai devreme sau mai târziu, se va întoarce împotriva noastră.
DETERMINĂRI. Cel puţin la fel de condamnabilă ca excesul este lipsa determinării. Starea de expectativă prelungită, teama de a lua decizii majore, abandonul în faţa piedicior inerente sau dezinteresul cronicizat nu sunt specifice spiritului uman. Lumea în care trăim este o construcţie evolutivă, iar legile acestei evoluţii sunt aspre şi neiertătore. Astăzi nici măcar boema de sorginte artistică nu mai are vreo valoare, iar stagnarea este sinonimă cu dispariţia.
Joaca de-a confortul
Toată lumea vorbeşte despre confort fără să bage de seamă că, de multe ori, asistăm revoltaţi sau neputincioşi la joaca de-a confortul. Într-adevăr, în această materie este greu, dacă nu chiar imposibil, să stabileşti reguli. Pentru unii, luxul este confortabil. Pentru alţii, indiferent de câţi bani au, nu există confort fără simplitate. O amenajare interioară
confortabilă devine şi eficientă numai dacă intră în rezonanţă cu cele mai intime aspiraţii interioare ale fiinţei umane.
În echilibrarea relaţiei confort domestic – confort psihic acţionează pârghii subtile, extrem de sensibile şi, adeseori, greu de controlat.
Un lucru este sigur: cu ele nu-i de joacă...
adrian.parvu@jurnalul.ro
